Atacantul Vladimir Kosse de la Tiligul Tiraspol a intrat în istoria fotbalului moldovenesc ca fiind primul fotbalist care a marcat 100 de goluri în Divizia Națională. Cu 131 de goluri, Kosse conduce în clasamentul all-time al golgheterilor din prima divizie a Moldovei. Este triplu deținător al Cupei Moldovei, multiplu medaliat cu argint și bronz, și de două ori, în anii 1993 și 1994 a devenit cel mai bun golgheter al campionatului național. Pentru Naționala Moldovei a susținut 9 meciuri și a marcat 1 gol.

- Cu ce vă ocupați acum?

- Sunt directorul Stadionului Central din orașul Nikolaev, Ucraina. La această arenă avem 2 terenuri de fotbal, 5 terenuri pentru jocuri și alergare, un parc cu havuz. În subordinea mea se află 120 de lucrători. Recent am fost numit director și la complexul sportiv “Zaria”, care dispune de săli sportive pentru toate sporturile. De lucru este foarte mult…

- Urmăriți fotbalul moldovenesc?

- Citesc noutățile publicate pe site-urile sportive. Știu că Sheriff este favorita campionatului, iar Zimbru traversează timpuri grele. Lilian Popescu încearcă acum să creeze o echipă competitivă la Hîncești, iar antrenorul principal al Naționalei Moldovei este un turc, iar mai devreme Alexandru Spiridon a fost la timona reprezentativei de seniori. Cunosc foarte multe persoane din fotbalul moldovenesc și prin intermediul site-ului FMF vreau să le transmit tuturor salutări.  

- De unde este originea familiei Dvs., Kosse?

- Eu sunt grec de naționalitate, dar m-am născut la Cernogorsk. În anii 90 am fost în probe în Grecia, la echipele Olympiakos și Panionios. Mi s-a spus că sunt dorit acolo, dar suma cerută pentru transferul meu de la Tiligul a fost prea mare.

- Cine v-a invitat la Tiligul?

- Președintele clubului Grigore Corzun. Echipa tiraspoleană trebuia să joace în anul 1992 în Liga Superioară, dar campionatul URSS s-a dizolvat și eu am început să joc în Superliga moldovenească. Am niște amintiri frumoase despre această perioadă. Cu plăcere îmi amintesc cum am marcat în poarta selecționatei SUA în meciul, care s-a încheiat la egalitate, 1-1. Am fost parte și din Naționala Moldovei, care a învins Georgia și Țara Galilor și se afla la un moment dat pe primul loc în grupa de calificare pentru EURO 1996! Ce timpuri! Sunt și astăzi cetățean al Republicii Moldova.

Nivelul primelor campionate ale Moldovei era destul de ridicat, doar jucau fotbaliști care au fost crescuți în Uniunea Sovietică. Prima ediție s-a desfășurat în timpul războiului de pe Nistru. Îmi amintesc cum trebuia să trecem podul de pe Nistru lângă Bender pentru a juca la Chișinău, cu Zimbru sau să plecăm în alt oraș pentru a da piept cu o altă echipă. Peste tot erau oameni înarmați. Îmi era frică, trebuie să recunosc asta. Poate acum, peste ani, vom primi câte o medalie toți cei care am jucat fotbal în acele timpuri de răscruce.

- Ați jucat în Moldova vreo 8 ani și ați apărat cinstea țării pe arena internațională…

- Pentru mine Moldova nu este străină, am amintiri frumoase despre țară și oamenii ei. Soția mea este originară din Moldova.  

Doi ani în urmă dețineam funcția de vicepreședinte al Asociației regionale Transnistrene de fotbal. Pregăteam documentele pentru afilierea la FMF. Cu plăcere îmi amintesc de întâlnirile cu conducătorul de atunci al FMF, Pavel Cebanu, și discuțiile noastre că fotbalul este în afara politicului, doar noi facem împreună același lucru – promovarea sportului rege în rândul populației…