Astăzi, unul dintre cei mai carismatici și iubiți antrenori din Moldova, Efim Popondopulo, și-ar fi serbat centenarul, ar fi împlinit 100 de ani!

Efim Popondopulo s-a născut la 20 ianuarie 1925 în orașul Suhumi (capitala regiunei Abhazia, Georgia). În tinerețe a jucat la Dinamo Suhumi alături de legenda fotbalului sovietic Nikita Simonian (campion olimpic din 1956). 

După absolvirea Institutului Central de Stat de Educație Fizică de la Moscova, Popondopulo a fost repartizat în RSS Moldovenească. Aici a început din start să antreneze, la început echipe de juniori și tineret, apoi echipe de maeștri, ajungâns să pregătească și formația fanion a republicii, Moldova (actuala Zimbru) Chișinău, unde a fost antrenor secund în anii 1964-1965 și 1969. În perioada 1958-1960 a lucrat la Școala republicană de fotbal. În 1961 a antrenat echipa Institututlui Agricol din Chișinău, care a devenit campioană a Moldovei.

Cea mai mare parte a carierei Efim Popondopulo și-a petrecut-o la ”Tehnicumul” Republican de Educație Fizică, unde a fost lector superior în 1966-1968 și din 1970 până la pensie. După pensionare, o scurtă perioadă de timp a antrenat echipa uzinei Signal din Chișinău.

Printre discipolii săi sunt nume mari din fotbalul nostru, precum Anatol Teslev, Petru Efros, Ivan Koroliuk, Veaceslav Semionov ș.a.

Efim Popondopulo a decedat la vîrsta de 69 de ani, pe 14 iulie 1994.

Discipolii lui Efim POPONDOPULO, despre antrenorul lor:

Anatol TESLEV, campion european printre juniori: „Cu Efim Popondopulo ne-am intersectat pe când el era antrenor secund la Moldova Chișinău. A fost un om foarte deschis, sufletist, avea un extraordinar simț al umorului, mereu cu zâmbetul pe buze. Des ne lua peste picior când ne era mai greu la antrenamente pentru a ne ridica dispoziția. O atenție deosebită ne atrăgea când efectuam diferite procedee tehnice cu balonul sau când cizelam șuturile la poartă”.

Nisim VASERMAN, discipol al lui E. Popondopulo, în prezent antrenor în Israel: „Efim Pavlovici a fost primul meu antrenor la echipele de copii și juniori, iar mai târziu și la Moldova Chișinău în anii ’60. A fost o persoană și un antrenor minunat. Chiar și în prezent folosesc multe dintre tehnicile și exercițiile lui în munca mea de antrenor. Am o amintire plăcută despre acest om extraordinar”.

Petru EFROS, discipol al lui E. Popondopulo: „Efim Pavlovici a fost persoana care cel mai mult mi-a influențat viața. Când ne-am întâlnit pentru prima dată mi-a spus: „Tu ești grec de origine, ca și mine, am să fac din tine om”. Deja după primul an de învățătură la Tehnicumul de Educație Fizică mi-a zis: „Ai progresat”. A avut încredere în mine și m-a recomandat să joc pentru echipa Școlii de măiestrie superioară Nr. 2, la care am devenit golgheter cu 18 reușite și campion al republicii, evoluând alături de Serghei Savcenco, Igor Spelnicov și Iurie Arcan, tustrei componenți ai selecționatei de juniori a URSS. Efim Pavlovici a fost un om excepțional, foarte pozitiv, cel mai important om din cariera mea. Anume de așa antrenori au nevoie copiii din zilele noastre. Aș da orice numai ca să-l mai pot vedea și vorbi încă o dată”.

Ivan KOROLIUK, discipol al lui E. Popondopulo: „În 1976 am apărat culorile echipei de juniori din satul Iabloana la campionatul raionului Glodeni. După competiție de mine s-a apropiat un tânăr, Nicolae Buzu, și m-a îndemnat să merg la probe la Tehnicumul de Educație Fizică din Chișinău. După cum am aflat ceva mai târziu Nicolae era unul din mulțimea de scouteri ai lui Efim Pavlovici Popondopulo pe care îi avea în mai toate raioanele Moldovei unde câuta talente din mediul rural. Fiind un simplu băiat de la țară ajuns la Chișinău am dat de Efim Pavlovici care s-a dovedit a fi un om minunat, un om cu suflet mare. Despre simțul umorului al lui Efim Pavlovici poți povesti la nesfârșit. Când greșeam pasa auzeam imediat: „Hei Iabloana, cui i-ai dat pasa?”. A fost un om și pedagog cu literă mare. Realizările mele din fotbal se datorează în mare măsupă primului meu antrenor, Efim Pavlovici Popondopulo”.

Petru RENIȚĂ, discipol al lui E. Popondopulo: „Efim Pavlovici a fost pentru toți elevii lui un al doilea tată. Era un antrenor și un pedagog extraordinar. Evoluând pentru echipa de juniori a Tehnicumului de Educație Fizică în turneele preliminare concuram cu cele mai bune formații din Chișinău, Tiraspol, Bender, Bălți, Orhei, Căușeni, etc. Cu toate acestea doi ani la rând am câștigat competiția și ne-am calificat la turneul semifinal al campionatului URSS. Mulți antrenori îi sugerau lui Efim Pavlovici ideea să includă în componență cei mai buni tineri fotbaliști din alte echipe republicane, cum se practica pe atunci, pentru a obține un rezultat mai bun (acest fenomen nociv și des întâlnit chiar și astăzi în limba rusă se numește «подставка». – nota A.P.). Antrenorul nostru de fiecare dată rămânea intransigent, zicând: „Ai mei au câștigat – ai mei vor merge la competiție”. Ambele turnee au avut loc în Ucraina: în 1971 am jucat la Kotovsk (azi, Podolsk) din regiunea Odesa, iar în 1972 la Roveniki (regiunea Lugansk). N-am reușit să ne calificăm în faza finală. Concurența era prea mare...”.

Gheorghe ȘUȘU, doctor în științe agricole: „În 1961 apăram culorile echipei Institutului Agricol. În acel an am reușit să devenim campioni ai republicii. Principalul merit pentru succesul obținut îi revine lui Efim Pavlovici Popondopulo cu toate că acesta a a părăsit formația în cursul sezonului. El a fost cel care a pus bazele pregătirii fizice și antrenamentului tactic de la începutul anului. Și în prezent îmi amintesc de antrenamentele istovitoare la care eram supuși în sala de sport de pe str. Jukovski și care au dat rod la sfârșitul sezonului. Experiența de lucru cu un antrenor de asemenea calibru s-a dovedit a fi foarte importantă pentru cariera mea de fotbalist”.

Vadim CAFTANAT, jurnalist sportiv: „În prima jumătate a anilor ’80 pe când învățam la Școala internat cu profil sportiv foarte des ne confruntam pe terenul de fotbal cu echipa Tehnicumului Republican de Educație Fizică. De obicei meciurile se disputau pe terenul tehnicumului și erau arbitrate de Efim Pavlovici Popondopolo. Erau un om cu un deosebit simț al umorului, întotdeauna bine dispus și prietenos. Pe parcursul partidei deseori ne indica binevoitor greșelile pe care le comiteam”.

Elena CORNEI (CRUDU), discipola lui E. Popondopulo: „Efim Pavlovici a fost dirigintele nostru, promoția anilor 1982-1985. Un om cu calități deosebite. Se vede ca oamenii buni și lui Dumnezeu îs dragi. Păcat că a plecat prea devreme de lângă noi. Dumnezeu sa-l odihnească în pace”.

Din interviul lui Veaceslav SEMIONOV, discipol al lui E. Popondopulo: „Anatoli Fiodorovici Folomeev, Efim Pavlovici Popondopulo și Alexandr Konstantinovici Proțenco m-au ajutat la admiterea în Tehnicumul de Educație Fizică, astfel încât să-mi pot cizela măiestria sub comanda unor antrenori de înaltă valoare, să mă antrenez și să joc fotbal. În copilărie a existat un defect semnificativ în jocul meu – îmi plăcea să țin prea mult de minge. Efim Pavlovich tare s-a chinuit cu mine până m-a învățat să pasez din prima”.