Fostul internațional moldovean, Denis Romanenco își serbează astăzi a 50-a aniversare!

Admirăm dedicarea neîntreruptă și pasiunea pentru fotbal, ce au contribuit semnificativ la dezvoltarea sportului rege în țara noastră. Mulțumim pentru contribuția valoroasă și pentru tot efortul depus în promovarea fotbalului. 

Federația Moldovenească de Fotbal, din numele întregii comunități fotbalistice, îi urează omagiatului multă sănătate, împlinirea tuturor obiectivelor și toate cele bune!

La mulți ani!

Denis Romanenco s-a născut la Chişinău unde a primit primele lecţii de fotbal la Şcoala Zimbru. În 1991 a evoluat la echipa a doua a clubului din capitală în Campionatul RSSM, divizia secundă. Era o echipă a viitoarelor vedete ale fotbalului moldovenesc: Iurie Mitirev, Vasile Toloconicov, Radu Rebeja, Ghenadie Scurtul, Vladimir Mura, Serghei Parhomenco, Igor Gheroghieş, Igor Cristinoi, Alexandru Curtian, Serghei Secu, Serghei Chirilov, ș.a. – toţi evoluând în Camionatul Republicii Moldova pentru Zimbru şi alte formaţii. Cei mai buni au ajuns şi la naţionala ţării, dar și la cluburi de peste hotare.

A făcut parte din lotul echipei Zimbru la prima ediție a campionatului Republicii Moldova, în primăvara anuluji 1992, chiar dacă nu a jucat niciun meci. În sezonul 1992-1993 îşi face debutul în Divizia Naţională. La 31 octombrie, în miutul 60 al meciului cu Cristal Fălești, intră între buturi, schimbându-l pe Sergiu Botnăraş la scorul de 3-0. Emoţiile l-au copleşit şi a încasat două goluri în acea victorie cu 3-2. Primul gol l-a încasat de la Iurie Andriţchi în minutul 82 al partidei. Aceste două goluri au fost primele şi ultimele în acel sezon. În următoarele trei meciuri a păstrat poarta intactă.

În sezonul 1993-1994 devine portarul de bază al zimbrilor. La 2 aprile 1994 respinge primul penalty. Nicolae Cuceruc de la Nistru Otaci nu l-a putut învinge de la 11 metri şi Zimbru a câşigat cu 1-0. A apărat poarta galben-verzilor 11 ani consecutiv, timp în care a devenit de 8 ori campion al țării și a câștigat de 2 ori Cupa. În cele 11 ediţii de campionat care le-a jucat la Zimbru, de fiecare dată a primit medalii. Pe lângă cele de aur, a mai obținut de două ori argintul şi de două ori bronzul.

La 9 aprilie 1996 îmbracă pentru prima dată tricoul Naționalei la un amical cu Ucraina, jucat pe Stadionul Republican, cu 7000 de spractatori în tribune, 2-2. A fost titular în toate cele opt meciuri din Preliminariile Campionatului Mondial 1998. La naţională a adunat 26 de prezenţe, în care a încasat 52 de goluri – o medie de două pe meci, zece dintre goluri fiind din penalty. Ultima apariţie la selecţionata Moldovei datează din 16 august 2006, în amicalul cu Lituania, terminat cu victoria moldovenilor, 3-2.

Denis este pe locul patru în topul jucătorilor de la Zimbru cu cele mai multe prezenţe în cupele europene şi pe trei după numărul de minute jucate. Are la activ 24 de prezenţe. În Liga Campionilor (Cupa campionilor europeni) a jucat 12 meciuri, primind 11 goluri, mai puţin de un gol pe meci, şi 1080 minute s-a aflat în teren. În Cupa Cupelor UEFA a jucat două meciuri în 1997, în care a încasat 4 goluri, iar în Cupa UEFA are 10 prezenţe. În toate aceste meciuri nu a lipsit de pe teren, primind un total de 37 de goluri.

În 2004 se transferă la Dinamo Mahacikala, Rusia. A debutat la formaţia din Daghestan la 28 martie, în divizia secundă. Dinamo a învins în deplasare Mordovia Saransk cu 2-0. În etapa următore primeşte prima avertizare, în disputa cu Gazovik Gazprom Ijevsk, ca în etapa a treia să respingă prima lovitură de la punctul cu var, în victoria cu Baltika Kalinigrad, scor 2-0. A fost un debut cum nu se poate mai reuşit. Primele patru meciuri le-a jucat la „zero”. Primul meci din Cupa Rusiei a fost mai puţin reuşit. Dinamo, cu Romanenco în poartă, a cedat dinamoviştilor din Moscova cu 0-3. În cei trei ani la Dinamo, arbitrii au dictat 13 lovituri de la 11 metri în careul său, dintre acestea două fiind respinse de moldovean. În ultimul meci jucat la Dinamo, cel cu Spartak Nijnii Novgorod, a respins cel de-al doilea penalty.

În 2005 se transferă la Mașuk-KMV Piatigorsk. Prima partidă jucată la acest club a fost cu Torpedo Moscova, scor 0-2, la 7 mai 2007.

În următorul an îşi încearcă norocul în Kazahstan. La 15 martie 2003, Energhetik Ekibastuz, echipa la care s-a transferat, a cedat la Alma Ata cu 1-3, ultimele goluri le-a primit în minutele 90 şi 91. Atunci a primit şi primul cartonaş galben în Campionatul din Kazahstan. Tot aici a fost unica dată eliminat de pe teren, în minutul 69 al partidei cu Jetîsu Taldî Kurgan.

În 2009 revine în Moldova unde mai joacă la Dacia și CSCA-Rapid, ca să plece peste un an în Uzbekistan. Acolo a evoluat 3 ani la Samarkand şi la Namangan. Îşi termină cariera de jucător în Uzbekistan, în anul 2013.

În 2015 absolvește Școala de Antrenori a FMF, cursul de antrenori de portari. Este angajat ca antrenor de portari la Veris Chişinău, apoi la Zimbru. A mai lucrat cu portarii selecţionatei de juniori U19 a Moldovei. În 2017 a antrenat pentru câteva luni portarii formaţiei Politehnica Iaşi, dar în octombrie contractul îi este reziliat. A urmat Speranţa Nisporeni și Petrocub Hânceşti, unde activeză până astăzi. În paralel este antrenor de portari la Naționala Moldovei, făcând parte din staful tehnic al selecționerului Serghei Cleșcenco.  

Denis Romanenco este inclus în lista mondială de portari cu cea mai îndelungată serie de minute jucate fără a primi gol. În perioada 1998-1999 nu a primit gol în 1154 de minute consecutive, pe când juca la Zimbru.