Luni, cu Andrei Prodan

Pe data de 1 mai curent, am marcat 100 de ani de la naşterea celbrului nostru pământean Nicolae Simatoc, fotbalistul care a purtat tricoul formaţiilor Inter Milano şi FC Barcelona. Tot la 1 mai s-a născut un alt moldovean, care a scris istorie în sportul nostru.

La 1 mai 1927, la Chişinău, a văzut lumina zilei Gheorghe Nedbaliuc, cel care cu timpul a devenit sportiv de performanţă, practicând cu succes mai multe genuri de sport: fotbal, tenis, volei, baschet, atletism…  

Gheorghe locuia în apropiere de viitorul sediu al Tehnicumului de cultură fizică şi de cimitirul polonez. Dragostea pentru sport i-a insuflat-o vecinul, Nicolae Galan, alături de care deseori „se antrena” pe uliţele înguste ale Chişinăului, bătând minge din petice.

Gheorghe şi Nicolae vizitau şi stadionul Regele Ferdinand I (în prezent – stadionul Dinamo), unde asistau la meciurile celor mai bune echipe basrabene din perioada interbelică, Mihai Viteazul şi Sporting.

Fiind deja gimnazist Gheorghe Nedbaliuc lua parte la competiţiile de fotbal organizate între formaţiile de învăţământ.  

„În acea perioadă la Chişinău existau foarte multe echipe puternice a gimnaziilor „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, „Alecu Russo”, liceelor comercial şi militar...  

Regulat erau organizate întreceri între aceste formaţii. Cei mai buni jucători earu consideraţi Nicolae Dragan şi Grigore Gârleanu. Primul mi-a fost coechipier pe când evoluam la Spartak Chişinău după cel de-Al Dolea Război Mondial, iar despre Gârleanu am auzit că s-a stabilit în România şi chiar a jucat în selecţionata ţării”,  

îşi amintea mai târziu Gheorghe Nedbaliuc.

În vara anului 1945 a fost creată echipa de tineret a formaţiei Spartak Chişinău, care în toamna aceluiași an a participat la un prestigios turneu unional în regiunea Moscova.

„Îmi amintesc că ne hrăneau foarte bine. Am avut parte chiar de unt şi ciocolată, o raritate pe acele timpuri. Acolo am făcut cunoştinţă cu celebrul tenisman şi viitorul artist şi comentator sportiv, Nikolai Ozerov... Acasă ne-am întors schimbând trenurile de marfă. Am mers 6 zile. Ne era frig și foame. În pofida acestor greutăţi nu am regretat nicio clipă că am practicat fotbalul. În acele timpuri vitrege de după război sportul practic era unica noastră bucurie. Ţin minte după un turneu la Odesa hoţii mi-au furat hainele din hotel. Am fost nevoit să revin acasă în maiou şi chiloţi, la fel ca eroii celebrului film „Gentilomii baftei” cu Evgheni Leonov în rolul principal”,

povestea Gheorghe Nedbaliuc

În 1946, Spartak Chișinău, cu Gheorghe Nedbaliuc în formaţie, a devenit prima echipă din Moldova care a evoluat în campionatul URSS. Participând în Grupa a III-a a Seriei Sud a RSS Ucrainene, chişinăuienii au ocupat locul 4. Cele mai memorabile s-au dovedit a fi meciurile cu Dinamo Odesa, câştigate de moldoveni cu acelaşi scor, 3-1.

Gheorghe Nedbaliuc avea o detentă şi o lovitură cu capul de invidiat. Pentru această calitate era numit de coechipieri „Bambi”, poreclă dată de Leonid Tihomirov, fotbalistul care ulterior a devenit medic emerit al Moldovei.

După Spartak, Nedabaliuc a evoluat la Lokomotiv Chişinău, unde l-a avut coechipier pe viitorul arbitru de categorie unională Ilie Catănsus, încheindu-şi cariera de fotbalist la sfârşitul anilor 1940, la Bolşevik Chişinău.

Dar, cum am menţionat anterior, Gheorghe Nedbaliuc era un sportiv polivalent. A obţinut destincţia „Categoria I” la şase (!) discipline sportive. În 1949 a fost campion al republicii la tenis, câţiva ani la rând a făcut parte din lotul selecţionatei republicane.

A îndeplinit funcţia de preşedinte al Federaţiei de tenis a Moldovei (în 2011 şi 2012, în cinstea lui, la Chişinău au fost oraginzate turnee de tenis), a fost membru al Uniunii jurnaliştilor din URSS. În 1971 a primit titlul de Lucrător emerit al culturii. A fost decorat cu medalia „Pentru merite în muncă”.

Gheorghe Nedbaliuc a decedat pe data de 29 august 2014 la Chişinău.

Spartak Chişinău, participantă la campionatul URSS din 1946. Gheorghe Nedbaliuc, al patrulea din dreapta.