Categorii
- Naționale
- Competiții
- FMF
- Proiecte FMF
- Open Fun Football Schools
- Fotbal în școli
- Prin fotbal să creștem sănătoși
- Proiectul NOI
- Grassroots
- We play strong
- UEFA Playmakers
- Turnee pentru copii
- Şcoala Voluntarului – PRO Fotbal
- Fotbal sigur pentru copiii din Moldova
- Fotbalul ne Unește
- La firul ierbii
- Community Development Officer
- Istoria fotbalului
- Turneul Viitorul
- Fotbal în grădinițe
- Istoria Fotbalului
- EDITORIAL
- UEFA
- FIFA
- Academia FMF
- Wesport
Căutare
Calendarul Noutăților
Are 44 de ani. Este chișinăuian, iar din anul 2003 este stabilit în orașul Dublin, Irlanda, unde lucrează contabil la un Centru sportiv. Căsătorit. Are o fiică. Este portretul unuia dintre cei mai activi suporteri ai Echipei Naționale a Moldovei.
Cum a devenit fan
- La sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut am devenit un fan activ al clubului de fotbal Zimbru. Am pus umărul la fondarea grupului Oastea Fiara. A fost o perioadă frumoasă din viața mea, mergeam permanent la meciurile echipei favorite pentru a o susține. În anul 2000 am fost și într-o deplasare la Praga cu ocazia meciului cu Sparta din turul trei preliminar al Ligii Campionilor UEFA. Iar cu câțiva ani în urmă am mers și în Austria, la meciul Zimbrului cu SV Grodig din Liga Europei UEFA.
La fel ca și mulți moldoveni, am fost nevoit să plec peste hotare în căutarea unei vieți mai bune. La un moment dat, am simțit că îmi lipsesc acele emoții pe care le trăiam la stadion, alături de echipa favorită. Spiritul acesta de ultras a intrat în sângele meu și nu puteam scăpa de dorința de a merge la meciuri. Cum Zimbru nu mai era forța de altă dată a fotbalului moldovenesc și juca tot mai rar în competițiile europene, am hotărât să merg la unele meciuri ale selecționatei Moldovei, pentru a o susține și pentru a mă revedea cu prietenii mei, și ei suporteri, care s-au stabilit cu traiul în Franța, Italia sau Spania.
Prima noastră escapadă a avut loc în anul 2009, când am făcut deplasarea la Riga cu ocazia meciului cu Letonia din preliminariile Campionatului Mondial 2010. Îmi amintesc că Moldova a suferit înfrângere cu 2-3, iar la finalul meciului de grupul nostru de fani s-a apropiat Alexandru Epureanu, care a salutat galeria. Am simțit din nou acea adrenalină de care aveam nevoie.
De fiecare data trăiesc niște emoții deosebite atunci când ajungem la un meci din deplasare și avem posibilitatea să fluturăm steagurile noastre cu simbolica Republicii Moldova și să susținem echipa. În aceste deplasări mă atrage atmosfera stadioanelor mari și pline, unde ne putem manifesta în confruntarea și din tribune alături de cea a fotbaliștilor de pe teren, fapt, care ne lipsește mult la nivel de club…
25 de meciuri în 11 ani
În ultimii zece ani am fost la 25 de meciuri ale Naționalei noastre. Îmi amintesc cu plăcere partida de la Stockholm cu Suedia din anul 2011. Eram vreo 30 de persoane și am susținut frenetic echipa noastră. Chiar dacă afară erau -4 grade, la un moment dat toți suporterii noștri s-au dezbrăcat până la jumătate, contribuind la atmosfera frumoasă creată în acea seară la stadion. Cu plăcere rememorez deplasările din San Marino (de două ori), Italia, Austria sau Liechtenstein, unde există o comunitate de moldoveni.
O deplasare reușită a fost la Rotterdam cu ocazia meciului cu Olanda din anul 2011, iar după meciul cu Țara Galilor din Cardiff în anul 2016 am reușit să obțin autografele mai multor jucători moldoveni pe steagul meu legendar al Moldovei cu însemnele „FCZC”.
Meci memorabil a fost și la Odesa cu Ucraina, pe 26 martie 2013, când pe neașteptate a nins și era destul de frig, dar am ajuns cu bine la stadion și am susținut echipa.
Jucătorul preferat – Alexandru Epureanu
Dintre jucătorii noștri îmi place cel mai mult de Alexandru Epureanu. Pentru atitudinea lui pozitivă față de suporteri, pentru faptul că acceptă critica și lauda la adresa sa și a echipei. Port cu mândrie tricoul lui, pe care mi l-a făcut cadou după meciul cu Georgia de la Tbilisi, în anul 2016.
Bugetul pentru deplasări
O deplasare la un meci al Naționalei noastre mă costă între 200 și 400 de euro. Costul se formează în dependență de țară și numărul de zile pe care urmează să le petrec acolo. Trebuie să plătesc avionul (de obicei, aleg low-cost), hostelul și consumația. La începutul fiecărui an îmi fac un plan de deplasări la meciuri pentru care trebuie să scot bani din buzunar. Mi-a luat câțiva ani buni să-mi conving soția Natalia că fotbalul și familia sunt prioritățile mele în viață. Doar peste vreo 4-5 ani de căsnicie soția a acceptat ideea, iar o dată, cu ocazia zilei mele de naștere, s-a oferit să-mi plătească o deplasare la un meci al selecționatei Moldovei. A fost un gest extraordinar de plăcut din partea ei.
Susținerea Naționalei Moldovei în meciurile internaționale îmi oferă acea unică posibilitate să îmi reprezint tot ce îmi este mai drag: clubul, orașul și Țara…
Moldova! Zimbru! Chișinău!
Tribuna fanilor. Adrian Bucur, unul dintre cei mai activi suporteri ai Naționalei Moldovei