• Support National Team

Alexandru Mațiura, la 70 de ani

24 oct 2024 de Sandu Grecu
GALERIE

Legenda fotbalului moldovenesc, Alexandru Mațiura își serbează astăzi a 70-a aniversare!

 

Admirăm dedicarea neîntreruptă și pasiunea pentru fotbal, ce au contribuit semnificativ la dezvoltarea sportului rege în țara noastră. Mulțumim pentru contribuția valoroasă și pentru tot efortul depus în promovarea fotbalului. 

Federația Moldovenească de Fotbal, din numele întregii comunități fotbalistice, îi urează omagiatului multă sănătate, împlinirea tuturor obiectivelor și toate cele bune!

 

La mulți ani!

 

Alexandru Maţiura s-a născut la Edineț. A început să practice fotbalul la formaţia gospodăriei agricole din Edineţ sub bagheta lui Boris Cebotăraş. În 1972, în componenţa acestei echipe, devine campion al Moldovei și este desemnat printre cei mai buni 22 de fotbalişti din campionatul RSSM.

 

Sezonul 1973 l-a jucat la echipa Colegiului de Educaţie Fizică şi Sport din Chişinău unde îşi făcea studiile. La vârsta de 20 de ani a fost invitat la echipa-fanion a republicii, Nistru (Zimbru). A debutat la Nistru pe 6 octombrie 1974, pe stadionul Republican din Chişinău, în meciul cu Zarea Voroșilovgrad (Lugansk) din Ucraina. Peste o săptămână, la Almatî, a fost titular în partida cu Kairat, fiind schimbat în minutul 69 cu Iuri Hlopotnov.

 

A făcut serviciul militar, ca şi majoritatea fotbaliştilor moldoveni, la clubul militar din Odesa, pentru care a jucat timp de doi ani la echipa de amatori.

 

Revine în Moldova în 1977 şi până la finele carierei de jucător evoluează doar la formaţii din republică. La 2 mai debutează în Liga 1 pe Stadionul Republican. A intrat pe teren în minutul 75 al meciului Nistru – Terek Groznîi (Rusia), înlocuindu-l pe Victor Tomașevskii. În alte două meciuri a fost pe teren toate cele 90 de minute, cu Spartak Ivano-Frankovsk (Ucraina), în deplasare, şi cu Dinamo Leningrad (Rusia), la Chişinău. A marcat primul său gol la Nistru în poarta adversarilor de la Kuzbass, pe 25 octombrie 1977, la Kemerovo.

 

În returul sezonului 1978 devine jucător de bază al formaţiei Nistru şi prinde lotul regulat, bifând toate minutele de joc. La 17 iunie a înscris primul gol din penalty din carieră, la Chişinău, în poarta echipei Uralmaș Sverdlovsk (Ekaterinburg), iar la 13 august a ratat primul său penalty, în meciul Nistrului cu Așhabad, scor 2-0. Patru goluri a înscris şi în anul 1979 (2 din penalty). Astfel, devine penalty-stul echipei noastre. În 1980, din cele 10 goluri, 4 au fost din lovituri de la 11 metri. La 29 octombrie marchează în poarta lui Nicolae Cebotari. Primele duble şi le-a trecut în cont în 1981, în meciurile cu Kuzbass (ambele din penalty) şi cu Buston Dzhizak. 6 din 11 goluri le-a marcat de la 11 metri și în acest sezon. Mai ratează un penalty, de data aceasta în meciul de Cupă cu Dnepr Dnepropetrovsk.

 

În anul când Nistru a cucerit medaliile de argint în Liga 1 şi a reușit promovarea în elita fotbalului sovietic, Alexandru Mațiura a jucat mai puţine meciuri, antrenorul Korolkov mizând pe fotbaliştii invitaţi de la Lvov.

 

În Liga superioară reuşeşte să înscrie în două meciuri consecutiv la startul sezonului (cu Cernomoreț Odesa şi Spartak Moscova), dar în continuare treburile moldovenilor au mers tot mai prost şi echipa retrogradează în Liga 1.

 

12 ani de activitate la Nistru Chişinău şi peste 300 de partide jucate sub culorile clubului ca mijlocaş stânga, l-au clasat pe Mațiura în topul jucătorilor cu cele mai multe prezenţe la formaţia chişinăueană. Cei mai reuşiţi ani au fost 1980 şi 1981, când a marcat în campionat 10 şi respectiv 11 goluri. Este pe locul 6 în clasamentul fotbaliştilor cu cele mai multe prezenze la Nistru. Cu 43 de goluri ocupă poziţia a 12-a  în topul golgheterilor clubului chişinăuean în perioada de până la independență.

 

În 1985 s-a transerat la Zarea Bălți, pentru care a debutat pe 2 mai, la Moghilov, Belarus, cu Dnepr din localitate, scor 1-2. Peste două săptămâni, pe stadionul orăşenesc din Bălţi, cu circa 7000 de susţinători în tribune, Zarea a surclasat Atlantas Klaipeda cu 4-0, unul din goluri fiind marcat de Maţiura, în minutul 40.

 

În anul următor se transferă la Tiraspol. A debutat în meciul de deschidere al campionatului cu Dinamo Breansk, dar după etapa a VIII-a este rechemat la Chişinău.

 

În 1988 revine la Bălţi, de data aceasta ca antrenor-jucător. După ce a agăţat definitiv ghetele în cui a antrenat mai multe formaţii.

 

Mai întâi a plecat la Moscova pentru a studia la Şcoala Superioară de antrenori, de unde revine în 1991 şi devine secund la Zimbru. Odată cu începerea campionatelor naţionale, antrenează echipe de primă divizie în Moldova, precum Speranţa Nisporeni, Codru Călăraşi (cu care a luat medaliile de bronz ca antrenor), Tiligul Tiraspol (argint în campionatul Moldovei), Constructorul-93 Chişinău (bronz în Divizia Naţională), Nistru Otaci (medalii de argint în Divizia Naţională). 

 

A câștigat Cupa Moldovei cu 3 echipe diferite: Tiligul Tiraspol (1995), Constructorul Chișinău (1996) și Nistru Otaci (2005).

 

A mai antrenat selecționata Moldovei de tineret U21 și Naționala mare a țării.

 

În anii 1993 și 2004 este desemnat cel mai bun antrenor al anului în fotbalul moldovenesc.

 

Urmează perioada de glorie pe banca rușilor de la Rubin, unde a activat ca antrenor secund în staful lui Kurban Berdîev. Cu Rubin a câștigat de 2 ori campionatul Rusiei (2008 și 2009), Cupa Rusiei (2012), Supercupa Rusiei (2010 și 2012) și Cupa CSI (2010).  

 

A fost decorat cu Ordinul ”Meritul Civic” (2010).

 

În prezent, Alexandru Mațiura este membru al Comitetului de Antrenori al Federației Moldovenești de Fotbal.