Joi, cu Andrei Prodan

După cele două revoluţii care au zguduit Imperiul Rus în 1917, Basarabia, care între timp a devenit parte componentă a României, a servit un loc de refugiu pentru mulţi emigranţi ruşi. Printre aceştia au fost şi mulți pasionaţi de jocul cu balonul rotund.  

De menţionat că emigranţii ruşi au jucat un rol important în istoria fotbalului nostru. Mulţi dintre ei au fost exemple de urmat pentru tinerii basarabeni, care ulterior au făcut o carieră în fotbal. Aici mă refer la fraţii Vâlcov, Leonid Murea, Marius Beraru, Arcadie Hohman sau Vladimir Cearughin.

Se presupune că unul dintre fondatorii formaţiei Sporting Chişinău a fost Panteleimon Sabatin, zis Pantiuşa. Născut în anul 1900, el avea înălţimea 1,92 m. Datorită paramentrilor fizici impresionanţi şi tehnicii rafinate a fost unul dintre cei mai buni fotbalişti din Basarabia în perioada dintre cele două războaie mondiale. Preponderent, juca pe poziţia de mijlocaş.

Tot la Sporting au evoluat şi doi atacanţi de clasă: Dmitri Belousov (în unele izvoare este indicat ca Belousoff) şi Grigori Lvovski. Despre ultimul se spune că a jucat la celebra pe atunci Racing Club de Paris (deocamdată aceste date nu sunt confirmate).

Dar cel mai celebru fotbalist rus stabilit în Moldova interbelică a fost Evgheni Şvidkovski (în presa vremii era scris Svetcovschi, Svetcovsky, Swetcowski, Sfetcowski sau Svetchovschi), care ulterior s-a mutat la București și a fost unul dintre cei mai buni jucători ai formaţiei CFR Bucureşti (actualul Rapid) de la începutul anilor ’30.  

În cartea apărută în 1968 „Glasul roţilor de tren” (dedicată istoriei apidului) Ioan Chirilă menţionează că „Svetcovschi a fost unul din fundaşii de clasă ai CFR-ului”. Numele lui este pomenit şi în celebra enciclopedie „Fotbal de la A la Z” a lui Mihai Ionescu, Răzvan Toma şi Mircea Tudoran, editată la Bucureşti în anul 2001.  

Originar din Sankt-Petersburg, după 1918 Şvidkovski s-a stabilit la Tighina (în prezent – Bender), unde a jucat pentru echipele locale CFR, Sporting şi Mihai Viteazul.

Victor Kucerenko în lucrarea „Bender – viaţa din trecut” scrie:  

„Cel mai cunoscut fotbalist de la sfârşitul anilor 1920 a fost, fără îndoială, Evgheni Şvidkovski. A devenit celebru datorită loviturii sale „ca din tun”. Microbiştii chiar au inventat o legendă precum că lui Şvidkovki i-a fost interzis să şuteze la poartă cu piciorul drept ca să nu accidenteze cumva portarul adversarilor, din care cauză purta pe acest picior un bandaj special. Într-adevăr el pur şi simplu îşi bandaja genunchiul traumat. Cum n-ar fi, dar Evgheni, jucând fundaş central, marca multe goluri. Într-o zi a venit la Bender un mare şef din Bucureşti şi l-a invitat pe Şvidkovski la clubul de fotbal Rapid Bucureşti [de fapt formaţia pe atunci se numea CFR – A.P.]. Evgheni nu a acceptat iniţial propunerea, deoarece la Bender fără susţinere trebuiau să rămână mama şi sora lui. Stăpânul bogat a acceptat să-i ia pe toți la Bucureşti. Evgheni Şvidkovski a devenit o figură celebră printre fotbaliştii capitalei. Sora lui s-a căsătorit cu un maghiar care de asemenea evolua la Rapid. Cred că prin anul 1962 am fost prezent la un meci din campionatul URSS la Chişinău. Vecinul meu din tribună s-a dovedit a fi un suporter din România. Aflând că sunt din Bender, mi-a spus că recent la Bucureşti a fost înmormântat Evgheni Şvidkovski. Toată suflarea fotbalistică din Bucureşti regreta plecarea lui, dar, presupun, că acest lucru regretau şi microbiştii tuturor oraşelor pe stadioanele cărora a evoluat Evgheni Şvidkovski”.

Rapid Bucureşti a fost înfiinţată în 1923 sub denumirea CFR pe care a purta-o până în 1937. Ca şi concitadina Venus, care i-a racolat pe fraţii Vâlcov, Murea şi Cearughin, CFR juca multe meciuri amicale cu formaţiile basarabene. Spre exemplu, pe 7 septembrie 1924 feroviarii au evoluat în compania lui Sporting Chişinău (3-1), iar pe 21 septembrie 1924 a lui Viteaz (viitorul Mihai Viteazul) Chişinău (1-0). Cine ştie cum conducătorii echipei au aflat de existenţa talentatului fotbalist din Tighina?

Ajuns la Bucureşti în 1929, Eugen Svetcovschi a devenit o piesă de bază în angrenajul CFR-ului, evoluând pe postul de fundaş dreapta.

Pe atunci feroviarii jucau în Categoria a II-a (a treia divizie valorică) a Capitalei, pe care au şi câştigat-o. În sezonul următor, 1930/31, au ocupat primul loc deja în Categoria I Promoţie. Iar după ce au învins fără drept de apel (5-1 şi 5-0) în meciurile de baraj Turda (echipa cartierului Ghencea) au ajuns în Categoria I Onoare (eşalonul de elită al fotbalului bucureştean).  

În ediţia 1931/32 a Ligii de Sud (Bucureşti), CFR a ocupat locul doi, cedând la mare luptă în faţa formaţii Venus la care străluceau fraţii Colea, Petea şi Volodea Vâlcov. Astfel, „Negrii din Splai” au acumulat 20 de puncte, iar feroviarii – 19 (în meciurile directe mai buni s-au dovedit a fi „alb-vişiniii”, 2-0 şi 2-2). De menţionat că ulterir Venus a devenit campioană naţională.

Toate aceste succese CFR le-a obţinut şi datorită aportului lui „Glivici” (porecla de care s-a învrednicit Eugen Svetcovschi din partea colegilor şi înfocaţilor microbişti al „alb-vişiniilor”).

Începând cu sezonul 1932/33, România a trecut la sistemul divizionar al campionatului. Datorită performanţelor realizate până la acel moment, CFR Bucureşti a fost inclusă în competiţie. Evoluând în Seria I, feroviarii au ocupat locul 2 după Ripensia Timişoara, care s-a calificat în marea finală, unde a învins câştigătoarea Seriei a II-a, Universitatea Cluj-Napoca.

Eugen Svetcovschi a evoluat la CFR până în sezonul 1934/35 inclusiv, când feroviarii au obţinut prima lor Cupă a României (în finală „Glivici” n-a evoluat).

De menţionat că în anii ’30, Svetcovschi a evoluat şi la Traian Tighina, unele surse afirmând că a fost chiar unul din fondatorii acestei echipe.