Unul dintre cei mai renumiți portari care au activat în fotbalul moldovenesc, antrenorul Vladimir Carev își serbează astăzi a 80-a aniversare!

Admirăm dedicarea neîntreruptă și pasiunea pentru fotbal, ce au contribuit semnificativ la dezvoltarea sportului rege în țara noastră. Mulțumim pentru contribuția valoroasă și pentru tot efortul depus în promovarea fotbalului. 

Federația Moldovenească de Fotbal, din numele întregii comunități fotbalistice, îi urează omagiatului multă sănătate și toate cele bune!

La mulți ani!

Vladimir Carev s-a născut în Siberia, în oraşul Novosibirsk. La vârsta de 5 ani, părinții s-au stabilit cu traiul lîngă Tula, raionul Șciokino, s. Sovietsk. Aici a început să practice gimnastica, dar în curînd a trecut la fotbal și hochei cu mingea. La 14 ani juca pentru selecționata orașului. Fotbalul a devenit pasiunea vieții lui la sfîrşitul anilor 50 ai secolului trecut. A jucat pentru echipa de copii şi juniori a clubului Trud Tula. A debutat în poartă la un meci amical în 1961, în meciul Sovețk – selecționata de juniori a regiunii Tula 0-5. După acel meci, antrenorul selecţionatei, auzind că are 16 ani, l-a invitat în selecționata regiunii. 

În 1962 a debutat în liga a treia a fotbalului sovietic la formaţia Șahtior Tula. În următorul an, jucînd pentru echipa facultății (studia la Institutul Politehnic), a suferit o fractură și a stat cu mâna în gips, exact în perioada în care a fost convocat la selecționata URSS de juniori. A continuat să joace în oraşul natal pînă în 1967. Devenise titular la Metallurg (s-a schimat denumirea echipei), ca la mijlocul sezonului să se transfere la echipa Prometei Dneprodzerjinsk din Ukraina. Primul meci pentru noua echipă l-a jucat la Tiraspol. După partidă, antrenorii moldoveni l-au invitat la Chișinău, dar Carev a rugat să i se permită să joace în Ukraina pînă la sfărșitul sezonului. 

În octombrie 1967 sosește Chişinău. De la aeroport a plecat direct la stadion, unde antrenorul Constantin Reazanțev l-a inclus titular în meciul amical internaţional din 27 octombrie 1967, cu formaţia Dinamo Bacău, câştigat de formaţia noastră cu scorul de 5-0. În continuare îşi leagă viaţa de Moldova, unde a jucat mai mulţi ani.

În 1970 este creată Liga 1 şi Vladimir Carev a fost unul din cei ce au debutat la 11 aprilie 1970 în meciul cu Kayrat Alma Ata, scor 0-0. Dar a venit timpul serviciului militar şi este încadrat în armata sovietică, jucînd fotbal la clubul militar SKA Odesa. Deoarece oraşul mai avea o echipă în campioantul URSS, clubul este transferat la Tiraspol, unde a continuat să joace și Carev. După terminarea seviciului militar se întoarce la Chişinău şi în 1973 câştigă promovarea în prima divizie a fotbalului sovietic împreună cu Nistru. Din cele 7 lovituri de la 11 metri dictate de arbitri în poarta lui, una a respins-o. A fost primul penalty respins în Liga 1. 

În 1974 a debutat  pe prima scenă fotbalistică, la 12 aprilie, la Dnepropetrovsk, cu formaţia Dnepr din localitate, meci pierdut cu 0-2. A fost titular şi la acea victorie istorică, de la 09 mai 1974, cu Dinamo Kiev 1-0. A jucat 24 din cele 30 de meciuri în Vîsșaia Liga. Dar Nistru a retrogradat şi unii veterani au părăsit echipa, printre care și el. A Îmbrăcat tricoul formației Zimbru de 146 de ori.

A jucat un an la campioana republicii, Dinamo Chişinău. În 1976 este fondat clubul Speranţa Drochia şi Carev este invitat împreună cu Gasperschi, Teslev, Caras, Drîgenco, Dubrovin să apere culorile clubului în campionatul URSS, divizia a treia valorică (Liga II). Pe parcursul carierei a fost invitat să apere buturile formaţiilor  Cernomoreț Odesa, Metallurg Zaporojie, Dnepr Dnepropetrovsk, Kristall Herson, Tavria Simferopol, dar a rămas fidel echipei moldovenești. La Speranța Drochia a jucat 66 de meciuri.

După ce și-a încheiat cariera de jucător, în 1977 a venit cu ideea de a fonda Școala de fotbal a clubului Nistru (Zimbru). A şi condus această şcoală, ca apoi, din 1980, să lucreze ca director la Şcoala-internat cu profil sportiv din Chişinău (actualul LIRPS), unde îşi făceau studiile cei mai talentaţi sportivi din Moldova. Aici l-a adus pe Igor Dobrovoski de la Tiraspol. 

În perioada independenței a activat în calitate de antrenor de portari, făcând parte din staful selecționerului Ion Caras în prima campanie de calificare a Naționalei Moldovei, EURO 1996. În 1994 a fost pe bancă l-a celebrele victorii cu Georgia 1-0 și Țara Galilor 3-2.  

În 1995-96 a antrenat echipa din divizia secundă Dumbrava Cojuşna, apoi Locomotiva Basarabeasca. Şi portarul Evgheni Ivanov a fost adus la Chişinău de Vladimir Carev. După anul 2000 a plecat din Moldova în orașul natal, Tula, unde activează ca antrenor de copii și juniorii. Rămâne, însă, cetățean al Moldovei, avînd buletin moldovenesc. În 2010 a jucat pentru selecționata de veterani a Moldovei în meciul cu veteranii Georgiei. La Tula a fost antrenor secund la echipa Arsenal din localitate, formaţie care a ajuns în prima divizie rusă.