La 30 de ani de la fondarea FMF, unul dintre pionerii mișcării naționale pentru suveranitatea fotbalului, Petru Comendant, vorbește deschis despre evenimentele care au precedat formarea Federației Moldovenești de Fotbal.  

Un moldovean – membru al Comitetului Executiv al Federației de fotbal din URSS!

La sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut URSS trecea prin cea mai dificilă perioadă a existenței: revolte naționale în majoritatea republicilor din Imperiu. Șefii de partid, la diferite nivele, puneau presiune pe subalternii săi, în tentativa de a stopa revoltele. Fotbalul nu a fost o excepție.  

”Moldova avea un loc în Comitetul Executiv al Federației de Fotbal din URSS. Iar reprezentantul nostru, în 1988 era Ivan Pastîrnac. Nu cunosc motivul, dar acesta s-a stins subit exact în acele timpuri de cotitură, povestește Petru Comendant, fost președinte al FMF (1996-97) și secretar general ales la Adunarea de constituire a FMF (1990).

Eu atunci eram tânăr, nu aveam nici 30 de ani. Lucram antrenor-selecționer în cadrul Departamentului de fotbal din cadrul Comitetului Sportiv de Stat al RSS Moldovenești, responsabil de selecționatele URSS. Ce însemna asta? Eram responsabil de selecția și prezentarea jucătorilor de perspectivă, juniori, nu mai mult, pe care îi recomandam Moscovei. Un fel de descoperitor de talente. Dacă reușeam să recomandăm câte 1-2 copii pentru selecționatele de juniori ale Uniunii Sovietice era fantastic...

 

Atunci când a murit Pasternac, șefii de la Comitetul Sportiv (Goskomsport – n.r.) m-au delegat pe mine la Moscova, să reprezint Moldova în Comitetul Executiv al Federației din URSS. Nu-mi amintesc exact cum s-a întâmplat. Probabil pentru că în acea perioadă am reușit să organizez participarea echipei Tighina Bender în Liga a doua a URSS. Domnul Milanco era șef la Comitetul Sportiv de Stat, dacă nu greșesc.

În acea perioadă erau confruntări mari și la Comitetul Sportiv, dar acesta este deja un alt subiect, separat...  

 

În anul 1989 era vâlvă mare în țară. Am fost chemat la Moscova, la Federația de fotbal. Am stat în același hotel cu fostul mare jucător Viktor Bannikov, reprezentantul Ucrainei, cu reprezentantul din Georgia și alții. Am discutat foarte mult despre fondarea federațiilor naționale de fotbal. Toată lumea avea viziuni și planuri mari în acest sens, dar pentru asta trebuia să ne separăm de Federația-mamă, cea din URSS.  

 

A doua zi, la ședința Comitetului Executiv a fost o ceartă ca la ușa cortului. Nikita Simonean și alți generali prezenți în sală au utilizat cuvinte grele, pe care nu pot să le redau.

Gavril Kacialin, care era curator pentru Moldova, m-a certat urât de tot că vrem să facem federație separată.    

 

Peste o perioadă scurtă de timp am fost invitat din nou la Moscova, la o nouă ședință. De această dată Kacialin a venit la hotel înainte de ședință. Între timp Georgia si țările Baltice s-au decis să iasă din componența Federației sovietice de fotbal. Kacialin nu m-a mai certat, dar m-a rugat ca Moldova să rămână în componența URSS. Mi-a făcut și o ofertă în acest sens: ne dădea loc garantat pentru Nistru în Liga Superioară și 2 locuri garantate în Prima Ligă. I-am spus că eu nu pot lua asemenea decizii...

 

Am revenit la Chișinău și m-am dus la Anatol Teslev, care era șef-adjunct la Departamentul de fotbal al Comitetului Sportiv moldovenesc. A fost sfadă mare... Eremei era șef la Sindicate. O parte voia independență, alții nu. Șefii nu doreau. Dar oamenii de fotbal visau la independență, visau la meciuri internaționale, la cupele europene...  

Le explicam că dacă vom fi independenți, vom merge la FIFA și UEFA și vom avea drepturi egale cu toate țările. Aveam adepți din eșaloanele secunde, dar echipele mari erau împotrivă...

 

Problema era că cererile de aderare la FIFA erau analizate de Koloskov, care era președinte al federației de fotbal din URSS... Plus că Statutele nu corespundeau cerințelor. Trebuiau traduse corect și adaptate. Acum e simplu. Atunci, însă, era problemă mare. L-am rugat pe Mircea Pascu, președintele Federației române să ne ajute cu documentele pentru a ne afilia la FIFA...  

Într-un final i-am convins pe șefii de partid de la Chișinău că trebuie să formăm Federația. Dar au pus condiții: să alegem președinte un reprezentant al conducerii republicii. L-au propus pe Grigore Cușnir. El nu a fost prezent la adunarea de constituire din martie 1990.  

În general funcția de președinte al FMF, din start, a fost una simbolică, onorifică. Grigore Cușnir rămâne, însă, în istorie ca primul președinte ales al FMF...”