• Fii alături de Echipa Țării

Frumoasele noastre duminici. Flacăra Mingir

26 noi 2023 de Andrei Prodan

Mingir este un sat şi comună din raionul Hânceşti. Are o suprafaţă de circa 3.18 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 10.20 km. Din componenţa comunei fac parte localităţile Semionovca și Mingir. Localitatea se află la distanța de 50 km de orașul Hâncești și la 80 km de Chișinău. Satul Mingir a fost menționat documentar în anul 1482 cu denumirea Gura Ocoalelor. În prezent are circa 5.000 de locuitori.

 

La începutul anilor ’70 la școala din satul Mingir au făcut practica 6 studenți de la Tehnicumul republican de educație fizică din Chișinău. După încheierea studiilor unul dintre aceștia, Vasile Alexeenco, a fost repartizat să lucreze învățător de cultură fizică la acestă școală.

Vasile Căpățină, component al echipei Flacăra și viitor fotbalist profesionist, își amintește: „Fiind originar din satul Cărpineni, situat la circa 10 km de Mingir, Vasilii Gheorghevici, cum îi ziceam noi, se deplasa la școală cu bicicleta. La ora 7.00 era deja pe loc, deoarece la 8.00 începeau lecțiile. Odată cu venirea lui, viața noastră, a copiilor satului, care iubeam fotbalul și aveam o dorință enormă de a practica acest joc, s-a schimbat radical. Aveam câte patru antrenamente pe săptămână care începeau la ora 15.00. Pe timp prielnic ne antrenam în aer liber, iar iarna în sală. Pe parcursul carierei am avut parte de mulți antrenori buni, dar Vasile Alexeenco a fost un profesor deosebit, un om cu literă mare cum se spune. Cu toții îl stimam enorm. Era inteligent, bun la suflet, întotdeauna găsea limbă comună nu numai cu discipolii, ci și cu părinții lor. Plus la toate era și un fotbalist bun, evolua pe post de atacant la echipa-fanion de atunci a raionului, Rapid Cărpineni. Când rapidiștii jucau pe teren propriu veneam cu toții la Cărpineni cu autobuzul. Rare erau cazuri când Vasilii Gheorghevici ieșea de pe teren fără a marca gol. La antrenamentul de luni analizam amănunțit jocul disputat duminică. Pentru noi, discipolii lui, Vasile Alexeenco a fost și a rămas un exemplu în viață”.

 

Echipa din Mingir, înființată în anul 1974, a primit denumirea Flacăra. Inițial se preconiza să fie numită Scânteia, dar „Flacăra sună mai solid”, s-au gândit băieții. Începând cu anul viitor formația a început să evolueze la competiții raionale alături de echipele din Cărpineni, Sărata Galbenă, Kotovsk (în prezent Hâncești), Bujor, Voinescu, Boghiceni sau Pașcani.

Deja peste doi ani de la înființare Flacăra Mingir a obținut un răsunător succes pe arena republicană. A devenit câștigătoarea prestigiosului Turneu „Portarul”, rezervat echipelor de copii și juniori, la categoria U15 (grupa mare).

Anul 1974. Prima componență a echipei Flacăra Mingir. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Vasile Iacob, Sergiu Furdui, Petru Șarcov, Andrei Starșu, Nicolae Sîrbu, Vasile Alexeenco (antrenor), Vladimir Goncearenco, Andrei Sandu, Petru Bordei, Mihail Castrubin. Rândul de jos: Nicolae Gribincea, Dumitru Bozianu, Gheorghe Pomîrleanu, Vasile Căpățină, Tudor Mardari, Igor Botezatu, Dumitru Bordei. Poză din arhiva lui Sergiu Furdui.

După ce a câștigat competițiile raionale, Flacăra a obținut victoria și în turneul zonal Sud, unde a concurat cu echipele din Comrat, Cimișlia, Cantemir, Leova etc. În meciul decisiv, disputat pe stadionul Hidrotehnica din Cahul, mingirenii au învins echipa gazdă cu scorul de 3-1.

Finala republicană s-a disputat la Hâncești (pe atunci Kotovsk). În clasamentul final echipele participante s-au situat în ordinea următoare: 1. Flacăra (Mingir, Kotovsk), 2. Codru (Cornești, Ungheni), 3. Ciaika (Fârlădeni, Căușeni), 4. Mecita (Etulia, Vulcănești), 5. Olimpieț (Glodeni), 6. Moldova (Bălți).

„Am pierdut un singur meci, cel cu a doua clasată, Codru Cornești, rememorează Vasile Căpățină. În ultima etapă jucam contra echipei din Glodeni. Dacă pierdeam ajungeam pe locul 3. Am învins cu 2-1 și am ocupat locul întâi. Țin minte era o căldură mare. Am avut parte de o susținere extraordinară, au venit mulți colegi de școală, a fost prezent și directorul școlii. Au retrăit mult”.

După cum a menționat cunoscutul ziarist sportiv Valeriu Rogozenco: „Trăsătură distinctivă a acestui turneu a fost faptul că primele patru locuri le-au ocupat formațiile din mediul rural”.

Campioni au devenit: portarii – Andrei Sandu și Andrei Mahu; fundașii – Petru Șarcov (căpitanul echipei), Vasile Căpățină, Gheorghe Pomîrleanu, Ion Vlas; mijlocașii – Mihail Castrubin, Dumitru Bordei, Nicolae Velișcu, Igor Macaciniuc, Efim Lupanciuc, Victor Hantea; atacanții – Vasile Iacob, Petru Bordei, Efim Eșanu. Antrenor: Vasile Alexeenco.

Câștigând turneul republican „Portarul” mingirenii au primit dreptul să participe la competițiile unionale „Kojanîi miaci” (= Mingea de piele) care au avut loc la Dușanbe (Tadjikistan).

 

Vasile Căpățină: „Întrecerile s-au disputat în prima jumătate a lunii august. Până a ajunge la locul destinației am făcut o escală la Moscova unde am stat o zi întreagă. După încă 5 ore și jumătate de zbor am aterizat la Dușanbe. Afară era o căldură insuportabilă. Termometrul cred că arăta mai mult de +40 de grade. Meciurile se disputau la orele 11.00 și 17.00. Am pierdut întâlnirile cu reprezentanții Moscovei, Armeniei și Tadjikistanului și am învins echipa din Leningrad (azi Sankt Petersburg) cu scorul de 5-1. În clasamentul final am ocupat doar poziția a 17-a. Locul modest se explică prin faptul că am fost lipsiți din varii motive de trei jucători de bază. Cea mai mare pierdere a fost mijlocașul Mihail Castrubin. Practic nu puteam efectua schimbări pe parcursul meciurilor. Din start ne-am pierdut încrederea în forțele proprii”.

 

„Fizic eram foarte bine dezvoltați, eram rezistenți, dar calitățile noastre tehnice în comparație cu ceilalți adversari lăsau de dorit, povestește căpitanul echipei Petru Șarcov. A fost un turneu util pentru noi. Am avut parte și de excursii. Am fost în munții Pamir. De la căldura de +40 am ajuns la +6. Am avut curajul să ne scăldăm într-un râu. Apa era ca gheața. Am mers cu autobuzul pe un drum la marginea prăpastiei. Am gustat și fructe nemaipomenit de gustoase. Am rămas cu amintiri pe toată viața”.

Anul 1976. Flacăra Mingir la Tuneul „Kojanîi miaci” de la Dușanbe (Tadjikistan), alături de Gavriil Kacialin, antrenorul selecționatei URSS campioană olimpică din 1956 și campioană europeană din 1960. Primul din dreapta – antrenorul Vasile Alexeenco. Poză din arhiva lui Petru Șarcov.

Cel mai cunoscut fotbalist a devenit Vasile Căpățină. În 1984 el a absolvit Tehnicumul republican de educație fizică din Chișinău. În afară de Flacăra Mingir a mai evoluat le echipele Struguraș Hirișeni, KDSK (viitoarea Constructorul și Agro) Chișinău, Universul Ciuciuleni, Lims Vital Anenii Noi, Sportul Studențesc Chișinău, Sinteza Căușeni, Stimold Chișinău. În Super Ligă (1992-1995, 1997/98) a disputat 55 de meciuri.

 

Până la mijlocul anilor ’80 Flacăra Mingir a evoluat în campionatul raional. După ce a câștigat un baraj cu formația din Bujor a obținut dreptul să evolueze în campionatul ASB „Kolhoznicul”. O contribuție esențială la promovarea echipei l-a jucat Iosif Plugaru, președintele kolhozului local „Pobeda” (= Victoria), care a creat condiții foarte bune pentru obținerea performanței.

 

În sezoanele 1990, 1991 (primăvara) și 1991 (toamna) Flacăra Mingir a jucat în campionatul RSS Moldovenești, Divizia C (a treia ligă valorică). Cea mai bună performanță a obținut-o în ediția de primăvară a anului 1991, când după o luptă strânsă a ocupat locul 4 în seria Sud cu următoarea linie de clasament: 12 meciuri, 6 victorii, 4 egaluri și 2 înfrângeri, golaveraj 22-12, puncte – 16. Tot atâtea puncte a acumulat și Rodina Taraclia. Primele două clasate, Flacăra Carahasani și Nadejda Anenii Noi, au adunat 18 și, respectiv, 17 puncte.

În această perioadă culorile echipei au fost apărate de portarul Gheorghe Zotea, fundașii Serghei Hantea, Ion Chițanu, frații Vasile și Ion Căpățină, mijlocașii Victor „Ciarli” Botezatu, Iacob Șoimu, Dumitru Chițanu, Serghei Roșca, atacanții Iurie Hantea, Victor Reniță (cunoscut ziarist sportiv), Nicolae Eșanu (viitorul viceministru al justiției), Emil Munteanu (viitorul jucător al echipei Constructorul Chișinău). De pe banca tehnică fomația a fost condusă de Vasile Alexeenco și Vasile Hantea.

 

În anii 90, odată cu crearea campionatului Moldovei independente, Flacăra Mingir a evoluat câțiva ani în Divizia C, apoi a renunțat, din lipsă de finanțare. În acea perioadă, pentru echipa din Mingir au jucat Sandu Grecu și Sergiu Reniță (ambii deveniți ulterior jurnaliști sportivi), Igor Volnițchi (consilierul prim-ministrului Vlad Filat) sau Sergiu Caraman (jucător la Spumante Cricova și antrenor în Divizia Națională la Sfîntul Gheorghe Suruceni).

Formația Flacăra Mingir, campioana raionului Hâncești din 2017.

În 2017, renăscută, Flacăra Mingir a devenit campioana raionului Hâncești și a primit dreptul să evolueze în campionatul Moldovei. În decurs de două sezoane (2018 și 2019) echipa a jucat în seria Sud a Diviziei B, obținând rezultate modeste. În 2018 a încheiat competiția pe locul 6 din 7 (12 meciuri, +2=2-8, golaveraj 11-21, puncte – 8), iar în 2019 s-a clasat pe ultimul loc (14 meciuri, +0=1-13, golaveraj 10-48, puncte – 1).

Pentru Flacăra au evoluat: Alexandru Andros, Dumitru Anghelici, Dumitru Arnăutu, Cristian Bîrlădeanu, Dumitru Bordei, Pavel Bordeianu, Mihai și Petru Bozianu, Dumitru Bumbu, Valeriu Burac, Vladimir Carp, Cristan Căldăraru, Vitalie Cheptine, Andrei Ciubotaru, Nicolae Garanovschi, Adrian Gușanu, Valentin Hantea, Alexei Jdanov, Maxim Levițchi, Eugen Lopușin, Ion Mahu, Petru Mandiș, Vitalie Mereuță, Mihail Ognivenco, Eugen Pacenco, Mihail Pădureț, Igor și Sergiu Rotaru, Cristian Sagurschi, Andrian Stratu, Alexandru Teacă, Ion Teslaru.

Antrenor: Ion Chițanu.

Echipa Flacăra Mingir, participantă în campionatul Moldovei, Divizia B, sezonul 2018.