Duelurile dintre Moldova și România pe terenul de fotbal are o istorie pe cât de interesantă, pe tot atât de curioasă. Federațiile de fotbal ale celor 2 state recunosc oficial doar o parte din meciurile directe. Și numărul partidelor recunoscute oficial diferă: FMF ia în considerare 5 meciuri directe, în timp ce FRF - doar 3.  

În realitate, însă, Moldova și România au jucat fotbal la nivel de echipe reprezentative de 9 ori. În 4 dintre aceste partide, una din părți a evoluat fie cu rezervele, fie cu echipa B. Site-ul nostru vă prezintă un material exclusiv realizat de cronicarii Sandu Grecu și Andrei Prodan, despre cele 4 partide uitate pe rafturile din arhive.   

Moldova - România. Patru meciuri uitate

În primăvara anului 1990 a fost înființată FMF, iar la sfârșitul acelui an organul de conducere al fotbalului moldovenesc a primit invitația Federației Române de Fotbal (FRF) de a disputa două meciuri amicale la Piatra Neamț în compania selecționatei secunde a României.

Pentru România B aceste partide au constituit un bun prilej de pregătire către turneul internațional din India dotat cu Cupa Jawaharlal Nehru. Apropo, frații noștri de peste Prut chiar au câștigat această competiție care a avut loc în perioada 13 – 27 ianuarie 1991. Discipolii lui Florin Halagian și Nicolae Dobrin au jucat în ordine cu India (3-0), URSS (4-1), Zambia (3-1), Ungaria (1-1), China (2-0) și în finală iarăși cu Ungaria (3-1).

Antrenorii reprezentativei noastre Ion Caras (principal) și Anatol Teslev (secund) s-au confruntat cu o serie de probleme la formarea lotului. Sezonul fotbalistic se încheiase cu două luni în urmă și majoritatea fotbaliștilor se aflau în concediu. Componenții echipei Nistru Chișinău erau plecați la un turneu în Israel. N-au putut face deplasarea în România și doi fundași de bază: Alexandru Guzun și Oleg Tverdohlebov.

Astfel, din lot au făcut parte portarul Vasile Coşelev (Zarea Bălți), jucătorii de câmp Ruslan Roic (Nistru Chişinău), Victor Barîşev sr., Alexandr Naumenco, Igor Onilov, Serghei Stroenco (toți de la Tiras Tiraspol), Serghei Alexandrov, Iurie Arcan, Valeriu Catană, Igor Cuciuc, Pavel Kogan, Mihail Pavlov, Vladimir Romaniuc, Anatol Tcaciuc (toți de la Tighina Bender), Ion Munteanu (Speranţa Nisporeni), Sergiu Coşciug (Valeologia Chișinău). 

De menționat că Nistru și Tiras evoluau în Liga 1 (a doua divizie valorică) a campionatului URSS. Zarea și Tighina - în Liga 2, Speranța în Divizia A (prima ligă valorică) a campionatului RSSM, iar Valeologia în Liga Superioară a campionatului URSS de minifotbal.

Au făcut deplasarea la Piatra Neamț și trei reprezentanți ai mass-media: Arcadie Zaporojanu (reporter la ziarul „Moldova sportivă”), Alexandru Gheorghiţă (redactor-şef la revista „Fotbal magazin”) şi Nicolae Buceaţchi (comentator sportiv la Televiziunea Naţională).

Ambele întâlniri s-au disputat în condiții climaterice vitrege, pe terenuri cu zăpadă bătătorită. 

Primul meci

România B – Moldova 1-0 (0-0).

A marcat: Predatu (90+1, din penalty).

21 decembrie 1990. Piatra-Neamţ. Stadion: Ceahlăul-2. Spectatori: circa 20.

Au arbitrat: Aurel Gheorghe – Ion Toma, Gheorghe Vodă (toţi din România).

Moldova: Vasile Coşelev, Anatol Tcaciuc, Valeriu Catană, Ruslan Roic, Igor Cuciuc, Serghei Stroenco, Pavel Kogan, Vladimir Romaniuc, Alexandr Naumenco, Mihai Pavlov, Victor Barîşev sr. 

Au mai evoluat: Iurie Arcan, Serghei Alexandrov, Ion Munteanu, Sergiu Coşciug, Igor Onilov. 

Antrenor: Ion Caras.

„Contrar așteptărilor, meciul a decurs într-un ritm înalt și încordat. Când deja expira timpul de joc, mă pregăteam să-mi pun la cronica primului meci următorul titlu: „Scor alb precum zăpada de pe frunţile munţilor ce înconjoară Piatra Neamţ”. Însă cum se spune, nu-mi fu dat să-mi realizez bunele intenţii, căci între timp arbitrul din câmp veni cu ambiţia şi... subiectivismul lui... prelungind meciul fără careva motive cu încă patru minute. Iar în ultimul minut îşi făcu „pomană” deplină acordând un penalty în favoarea gazdelor. Deci, meciul se sfârşi după scenariul regizat de arbitru... 1:0”, 

a scris Arcadie Zaporojanu în ziarul Moldova Sportivă.

Al doilea meci

România B – Moldova 4-1 (2-1).

Au marcat: Tufan (11’), Predatu (44’), Teodorescu (47’, 57’) / S. Stroenco (15’).

23 decembrie 1990. Piatra-Neamţ. Stadion: Ceahlăul. Spectatori: circa 300.

Au arbitrat: Aurel Gheorghe – Ion Toma, Gheorghe Vodă (toţi din România).

Cartonaşe galbene: Sedecaru / Coşelev.

Cartonaş roşu: S. Stroenco (20’).

România: Constantin Adrian Blid (Dorin Arcanu), Tony Ionel Sedecaru, Gheorghe Mihali (Dan Simcelescu), Aurel Silviu Panait, Dorinel Ionel Munteanu (Eugen Teodorescu), Gábor Gerstenmajer, Daniel Iftodi, Ilie Stan (Gabi Marian Răduţă), Sorin Marian Tufan, Marius Predatu (Adrian Botezan), Ion Vlădoiu. 

Antrenori: Florin Halagian și Nicolae Dobrin.

Moldova: Vasile Coşelev, Igor Onilov (Anatol Tcaciuc), Valeriu Catană (Alexandr Naumenco), Ruslan Roic, Igor Cuciuc, Serghei Stroenco, Mihai Pavlov, Pavel Kogan (Sergiu Coşciug), Vladimir Romaniuc (Ion Munteanu), Serghei Alexandrov (Iurie Arcan), Victor Barîşev sr. 

Antrenor: Ion Caras.

Cea de-a doua partidă s-a disputat pe stadionul principal al oraşului „într-o atmosferă festivă, cu public şi diferite solemnităţi”. 

În prim plan iarăși a ieșit arbitrul Aurel Gheorghe din Piatra Neamţ, care deja în minutul 20 l-a eliminat pe autorul singurului gol al naționalei noastre, Serghei Stroenco (în min. 15 el a executat perfect o lovitură liberă de la circa 20 de metri). După cum relatează Arcadie Zaporojanu, la scorul de 1-1, „când se părea că cel mai captivant joc abia va urma „interveni” arbitrul care prin „comportarea” lui provoacă fotbaliştii ambelor reprezentative la un joc aspru, uneori brutal”.

În penultimul minut de joc al primei reprize gazdele au marcat golul doi, iar după pauză nou intratul Eugen Teodorescu a realizat o „dublă”.

„Reprezentanţii FRF au apreciat înalt nivelul de joc demonstrat de lotul selecţionatei Moldovei, tabloul tactic ales adecvat situaţiei. De asemenea ei şi-au exprimat convingerea că aceste prime întâlniri au fost de un real folos ambelor colective şi, subliniind că Ion Caras dispune de toate premizele de a organiza o selecţionată puternică, ne-au dorit mult succes în afirmarea noastră pe arena internaţională”, 

a concluzionat Arcadie Zaporojanu.

În GALERIA FOTO găsiți mai multe decupări din presa vremii de la București, oferite cu amabilitate de colegul nostru de la Gazeta Sporturilor, Octavian Cojocaru. 

Meciul 3

România – Moldova (divizionară) 8-0

Au marcat: 1:0 – Dumitrescu (7), 2:0 – Cadar (21), 3:0 – Badea (45), 4:0 – Constantinovici (52), 5:0 – Pigulea (64), 6:0 – Buia (68), 7:0 – Buia (77), 8:0 – A.Popescu (84 – din penalty).

21 august 1991, Bucureşti, Stadionul Naţional „Lia Manoliu”, aproximativ 10 000 de spectatori.

Au arbitrat: Dan Petrescu, Alexandru Crişan şi Mihai Niculescu (toţi - România).

România: Bogdan Stelea (Florin Prunea, 46), Valile Mănăilă, Emil Săndoi, Mihai Adrian Popescu (căp.), Dorinel Munteanu, Ioan Moga (Florin Constantinovici, 46), Zoltan Cadar, Ilie Dumitrescu (Romulus Buia, 46), Eugen Neagoe (Adrian Pigulea, 62), Pavel Badea, Sorin Vlaicu (Ioan Marius Ţucudean, 45).

Antrenor: Mircea Rădulescu.

Moldova: Igor Uzun («Cristal» Făleşti), Vladimir Colbasiuc («Constructorul» Chişinău), Petru Efros («Constructorul» Chişinău), Boris Berezovschii («Constructorul» Chişinău ), Igor Spelnicov («Moldavhidromaş» Chişinău, 46), Constantin Sturza («Constructorul» Chişinău), Oleg Vîja («Universul» Ciuciuleni) (căp), Igor Gumeniuc («Moldavhidromaş» Chişinău), Serghei Calistru («Codru» Călăraşi), Victor Coşciug («Constructorul» Chişinău, 46), Alexandru Broslavschii («Dinamo» Chisinău), Ghenadii Colomieţ («Мoldova» Borosenii Noi, 25), Ghenadii Hora («Dinamo» Chisinău), Аndrei Croitoru («Moldavhidromaş» Chişinău, 41), Igor Ursachi («Moldavhidromaş» Chişinău).

Antrenor: Valentin Garştea.

Pe 21 august 1991 selectionata Divizionară a Moldovei a disputat la București un meci amical cu naționala României. A fost un meci bizar. Gazdele urmau sa joace 2 partide de pregătire cu selecționatele Mexicului și SUA, dar Mexic n-a mai ajuns la București. În regim de urgență, FRF a fost nevoită să roage Moldova să-i înlocuiască pe maxicani.

Federația Moldovenească de Fotbal a răspuns pozitiv, deși nu era pregătită pentru așa ceva. Cele 5 echipe de top din Basarabia: "Zimbru"(Chişinău), Tighina (Bender), "Zarea" (Bălţi), "Tiligul" (Tiraspol) și "Bugeac" (Comrat) erau angrenate în jocurile decisive din Campionatul URSS. În aceste condiții a fost convocată o echipă improvizată, alcătuită pe baza jucătorilor de la Constructorul Chișinău, echipă care evolua în campionatul de amatori al Moldovei sovietice. Lor li s-au alăturat alți jucători care au acceptat în acele timpuri incerte o aventură tocmai la București, de la alte echipe de amatori: Мoldavhidromaş şi Dinamo» Chisinău, Cristal Făleşti, Universul Ciuciuleni, Codru Călăraşi şi Moldova Borosenii Noi.

Moldova încă facea parte din URSS. Iar în acele zile, la Moscova se petrecea revoluția care s-a soldat cu destrămarea Imperiului Sovietic.

Iată ce-și amintesc despre acel meci cei care au participat sau au văzut ”pe viu” partida:

Petru Efros, jucător: ”Secretarul general al FMF, Petru Comendant, cel care de facto conducea Federația atunci, l-a pus pe Valentin Garștea selecționer, iar pe mine secund, pentru că erau cei mai mulți jucători de la echipa mea, Constructorul, unde eu eram președinte, antrenor și jucător. URSS era pe ducă, iar noi ne antrenam cu Constructorul pe Stadionul Republican... Erau vremuri tulburi. Nu eram pregătiți, nu am făcut cantonament. Nici măcar nu ne-am antrenam măcar o dată împreună. Ne-am dus la sediul FMF, pe Stefan cel Mare, 73. Am urcat în autocar și am plecat. Am fost cazați la hotelul Lebăda. Românii au plătit tot. Ne-au dat și un sac de mingi la final. Vornicescu (manager la echipa Constructorul Chișinău) le-a luat la club...”

Nicolae Vornicescu, spectator: ”Am fost în tribune la acel meci împreună cu Lilian Popescu. Eu eram un fel de jucător-manager la echipa Constructorul. Lilic era abia venit de la Fălești, copil încă. L-am luat cu mine la Constanța să-mi țină de urât. Organizasem acolo un cantonament pentru Constructorul... Îmi amintesc cum în startul meciului Costel Sturza i-a dat lui Dorinel Munteanu printre picioare. S-au enervat românii și ne-au dat 8 după aceea. Aveau jucători uriași, de nivel mondial. Noi eram niște amatori.”

* * *

La doi ani și jumătate distanță de primul meci Moldova și România s-au confruntat în premieră la Chișinău. Pentru o pregătire mai bună a fost chiar amânată data disputării finalei Cupei Moldovei dintre Tiligul și Dinamo. Din lotul nostru făceau parte jucătorii formațiilor Zimbru, Dinamo, CSS Amocom (toate din Chișinău), Tiligul Tiraspol, precum și „stranierii” de la Rapid Bucureşti și Selena Bacău.

Meciul 4

Moldova – România B 3-2 (1-1).

Au marcat: Iu. Scala (8’), Cleşcenco (60’), Kosse (67’ – penalty) / Lazăr (40’), Puşcaş (77’).

1 iunie 1993. Chişinău. Stadion: Republican. Spectatori: circa 9.000.

Au arbitrat: Tudor Cepoi – Valeri Sorochin, Evgheni Abrosimov (toţi din Moldova).

Cartonaşe galbene: Coşelev, S. Stroenco, Kosse / Lucaci, M. Popescu, Cotora.

Moldova: Vasile Coşelev (Tiligul), Valeri Pogorelov (Tiligul), Alexandru Guzun (Rapid Bucureşti), Igor Oprea (Tiligul) înloc. 53’ Sergiu Cleşcenco (Zimbru), Alexandru Curtianu (Zimbru), Serghei Stroenco (Tiligul), Alexei Scala (Selena Bacău) înloc. 64’ Radu Rebeja (Zimbru), Iuri Scala (Selena Bacău) înloc. 60’ Emilian Caras (Zimbru), Vladimir Kosse (Tiligul), Alexandru Spiridon (Zimbru, cpt.) înloc. 85’ Vladislav Pocotilo (Dinamo Chişinău), Vladimir Gaidamaşciuc (Tiligul) înloc. 52’ Iurie Miterev (Zimbru). 

Antrenor: Ion Caras.

România: Valentin Ion David (46’ Marius Bratu), Lucian Cotora, Iosif Ovidiu Tîlvan (61’ Gheorghe Aurelian Leahu; 73’ Marian Năstase), Nicolae Zamfir, Valentin Ştefan (46’ Victor Glăvan), Adrian Lucaci, Marian Popescu, Roland Nagy, Ilie Lazăr, Gabi Marian Răduţă, Cristian Puşcaş. 

Antrenor: Gheorghe Mulţescu.

În pofida timpului ploios, în tribunele „Republican”-ului s-au adunat circa 9.000 de spectatori. Gazdele au început în forță (ocazii bune au avut Gaidamaşciuc și Spiridon) și deja în minutul 8 au deschis scorul (a marcat Iurie Scala din pasa lui Curtianu).

„Golul a redus vizibil din elanul atacului nostru. Beneficiind de aceasta elevii lui Gigi Mulţescu declanşează primele atacuri la poarta noastră”, citim în cronica lui Leonid Istrati din ziarul „Fotbal Hebdo”. 

Sunt periculoși în atac Răduță (în două rânduri), C. Pușcaș și Ilie Lazăr. În min. 40 același Ilie Lazăr reușește să stabilească egalitatea pe tabele de marcaj, care după o lungă pauză a funcționat în acea zi.

După cum menționează Leonid Istrati: „Repriza secundă începe din nou cu atacurile băieţilor noştri. Ion Caras şi Anatol Teslev au avut marea inspiraţie de a trimite în joc două piese care au contribuit în mare măsură la obţinerea victoriei. Proaspătul intrat în joc Cleşcenco trece superb ca printre jaloane prin defensiva oaspeţilor şi ajungând faţă în faţă cu David nu iartă. 2:1.

Ceva mai târziu o situaţie similară, ca trecută prin indigo, îl aduce în faţa golului pe Miterev, dar el e deposedat cu preţul unui fault. Penalty-ul a fost realizat de Kosse, ce-i drept puţin stângaci. 3:1”.

Jocul devine tot mai dur. În min. 73 Leahu este nevoit să părăsească terenul grav accidentat. Peste 4 minute C. Pușcaș reduce din handicap după o pasă dată de M. Popescu. Oaspeții au avut șansa egalării cu câteva minute înainte de final, când șutul lui Cotora a fost respins de S. Stroenco de pe linia porții.

Alexandru Curtianu a fost desemnat jucătorul meciului, primind un premiu special. După cum a scris trimisul „Gazetei sporturilor” Radu Urziceanu: „Antrenorul Marcel Pușcaș, prezent la Chișinău, a și intrat în tratative cu clubul Zimbru, pentru a-l aduce [pe Curtianu] la Rapid București”. Dar transferul așa și nu s-a mai realizat.