Cea mai bună jucătoare din toate timpurile din Moldova a oferit un interviu exclusiv pentru fmf.md, în care a vorbit despre participarea la Cupa Legendelor, despre viața sa din Germania și planurile de viitor, și-a amintit despre persoana care i-a propus să devină fotbalistă și ne-a oferit câteva detalii inedite din cariera sa.

 Despre Cupa Legendelor

“Ideea Alinei Stețenco de a organiza turneul Cupa Legendelor mi-a părut interesantă. N-o cunosc personal pe Alina. Știu că ea s-a adresat lui Evgheni Pusicov cu rugămintea s-o ajute cu aducerea fostelor jucătoare ale Codrului la acest turneu. Eu, spre exemplu, am aflat despre turneu din mesajul Liliei Popovici postat pe rețelele de socializare. N-am stat mult pe gânduri. Am decis să vin și mi-am cumpărat bilet la avion tur-retur. Pentru mine Cupa Legendelor este o întâlnire de suflet, o posibilitate de a mă întâlni cu fetele alături de care am jucat acum 30 de ani.”

Director de companie

Originară din satul Mândrești, raionul Telenești, Natalia Bunduchi a jucat 10 ani în Bundesliga, la echipele Turbine Potsdam și Tennis-Borussia Berlin, cu care a devenit de două ori vicecampioană a Germaniei. După încheierea carierei de jucătoare a decis să se stabilească în Germania. Are pașaport german din 2010. Închiriază un apartament la Potsdam, dar are în plan să-și cumpere propria casă. Nu este căsătorită. În prezent este directorul unei companii, care se ocupă cu transportarea elevilor de acasă la școală și înapoi acasă. În subordinea ei se află 35 de angajați.

„Lucrez la această companiei încă din anul 2001, când jucam la Turbine Potsdam. Am început ca o simplă șoferiță, iar acum sunt director. Sunt mulțumită cu viața mea din Germania, mă simt bine aici și nu vreau să schimb nimic. Îmi place mentalitatea nemților, care este diferită de cea a moldovenilor.”

 Cum a devenit fotbalistă

“În anul 1987 eram elevă la Liceul Sportiv din Chișinău, secția de atletism. În pauza dintre antrenamente obișnuiam să jucăm fotbal. Într-o zi s-a apropiat de mine un domn, care mi-a spus că am calități bune pentru a deveni fotbalistă și mi-a propus să mă înscriu la un club de fotbal feminin. Era Veaceslav Catcov, fostul jucător al echipei Nistru și în acel moment director al complexului sportiv de la Liceu. Așa am ajuns la Tiraspol, la echipa Tiraspolceanka, antrenată de Iurii Iașcenco. Am stat acolo câteva luni și apoi m-am întors la Chișinău, unde am început să joc la Vizir Chișinău, echipa lui Evgheni Pusicov. Erau timpuri frumoase la Vizir și Codru, jucam cu cele mai puternice echipe din Uniunea Sovietică. Îmi amintesc cât de entuziasmate eram atunci! Ne cumpăram echipament sportiv și ghete din banii proprii. Mai târziu am devenit prima și unica jucătoare de la Codru, care primea salariu!  

După destrămarea URSS, am plecat de la Codru, deoarece doream să-mi continui cariera fotbalistică. M-am transferat la Interros Moscova, cu care am devenit campioană și deținătoare a Cupei Rusiei...”

 Naționala URSS, a Rusiei și a Moldovei

Natalia Bunduchi a jucat 37 de meciuri şi a marcat 5 goluri în componenţa selecţionatei URSS, 31 de meciuri şi 4 goluri la reprezentativa Rusiei și 5 meciuri la Naționala Moldovei.

“Prima dată am fost chemată la selecționata URSS în anul 1990 și trebuia să plecăm în Italia. Într-un final echipa a plecat fără mine. Nu știam care este cauza. Doar peste un timp mi s-a spus că nu am fost inclusă în lista delegației deoarece nu eram comsomolistă...

Îmi doream să joc foarte mult la “sbornaia” și am intrat în comsomol. Astfel debutul meu la selecționata sovietică a avut loc în Bulgaria. Cel mai mult mi s-a întipărit în memorie un meci amical jucat la Sevastopol cu Norvegia. Jucătoarele scandinave m-au impresionat mult, fiind foarte puternice atât din punct de vedere fizic cât și tehnic.

În anul 2001 am fost invitată să joc la Naționala feminină a Moldovei. Am acceptat invitația, deoarece voiam să ajut echipa. Îmi amintesc că am jucat atunci doar 3 meciuri și am simțit că nu pot să joc la un nivel bun și nu am mai venit la Națională. Eram deja la finalul carierei de jucătoare.

Acum încerc, în măsura posibilităților, să urmăresc fotbalul feminin din Moldova. M-am bucurat pentru victoria Naționalei la ultima partidă cu Azerbaidjanul și le doresc fetelor mult succes în jocul cu Polonia de la Varșovia!

Niciodată nu am avut vreun regret că am ales să fiu fotbalistă. A fost o etapă frumoasă a vieții mele! Le doresc fetelor tinere să iubească fotbalul, să joace cu suflet și toate dorințele lor se vor împlini, mai devreme sau mai târziu!”