Campionul Olimpic din 1988, cel mai bun fotbalist sovietic al anului 1990, fostul selecționer al Moldovei și jucător al echipei Nistru Chișinău, Igor Dobrovolski își serbează astăzi a 55-a aniversare!

Federația Moldovenească de Fotbal, din numele întregii comunități fotbalistice, îi urează omagiatului sănătate, viață lungă, fericire și doar realizări deosebite în fotbal. 

La Mulți Ani!!! 

Igor Dobrovolski este, probabil, cel mai renumit fotbalist care a jucat pe meleagurile noastre. 

S-a născut în satul Markovo, lângă Tiraspol, dar pe teritoriul Ucrainei. La 12 ani a fost adus la Internatul din Tiraspol de antrenorul Iosif Kaizer.

La 16 ani era deja elev la Internatul Sportiv din Chișinău și debuta într-un meci al echipelor de tineret–rezerve pentru Nistru contra lui Dnepr, disputat pe stadionul Dinamo din Chişinău. A debutat cu gol. După meci, regretatul antrenor Vladimir Emeţ l-a adus pe Igor în faţa jucătorilor din Dnepropetrovsk, zicându-le: ”Învăţaţi a juca de la acest copil. El cântăreşte 40 kg, din ele, 35 o constituie mintea”. 

În următorul an debutează la echipa mare a Nistrului în divizia secundă a fotbalului sovetic.

Este convocat la selecționata de juniori a URSS. La 21 aprilie 1984 a debutat pentru naționala sovietică la turneul internațional din orașul francez Sent-Malo, într-o partidă cu echipa similară a Danemarcei, scor 2-0, când a fost trimis pe teren de către antrenorul V. Belousov, în minutul 51, pe stadionul ”De Marville”. Arbitrul M. Renir din Franța a fost primul care a înregistrat numele lui Dobrovolski într-un meci internațional.

În septembrie 1984, Igor participă în componența selecționatei RSSM la Spartachiada elevilor din URSS. Turneul s-a desfășurat la Tașkent, Uzbekistan. În seria preliminară ”B”,  Moldova a învins Ucraina cu 3-0, Tadjikistan cu 4-0, a terminat la egalitate, 3-3 cu selecționata Belarusului și a pierdut întâlnirile cu Lituania, 0-2 și Turkmenistan, 0-1. Chiar dacă a fost cea mai bună formație la capitolul goluri marcate, cu 10 reușite, echipa noastră nu a acces în etapa finală, luptând doar pentru locurile 13-17. Aici, Moldova cu Dobrovolski în lot, a învins Estonia cu 4-3, Letonia cu 2-1 și a terminat nedecis, 1-1, cu elevii din Azerbaidjan, clasându-se pe primul loc al turneului de ”consolare”, locul 13 la general. Igor a jucat în toate cele 8 meciuri și a trimis de 6 ori mingea în poarta adversă.

În următorul an a jucat la ediția inaugurală a Jocurilor Juniorilor din URSS. La 13 iulie 1985, Moldova învinge Turkmenistanul cu 4-1. Următoarele două partide le încheie la egalitate, 1-1 cu Belarus și 2-2  cu selecționata orașului Moscova și se califică la turneul semifinal. La Cherci, orașul ucrainean unde a avut loc turneul, Dobrovolski este desemnat ”cel mai bun mijlocaș”. La turneul semifinal, Moldova se clasează ultima în seria sa, cedând în meciul pentru locurile 7-8, la loviturile de departajare, juniorilor din Moscova, după ce în timpul regulamentar scorul a fost 2-2. 

În unele surse de informație este indicat că primul gol la juniorii URSS Igor Dobrovolski l-a marcat la 4 aprilie 1985, la turneul de la Cannes (Franța). Echipa URSS a pierdut jocul cu Olanda, 3-4, unul din goluri aparținând lui Igor Dobrovolski. În unicul anuar sovietic, al autorului Lander, unde sunt publicate rapoartele meciurilor formației sovietice de junior, marcatorii celor trei goluri ai formaței sovietice sunt înregistrați: Martinaitis (min.21), Piatnitskiy (min. 46, 76). La 10 aprilie a înscris în alt meci de la acest turneu. În minutul 7 a deschis scorul în victoria 2-1 cu selecționata Iugoslaviei.

În Preliminariile Campionatului European de juniori a fost prezent doar o singură dată, când sovieticii au jucat cu Cehoslovacia, scor 2-2.

A jucat și la naționala de tineret de până la 19 ani a URSS. În 1986 a intrat pe teren la turneul ”Memorialul Granatkin” în disputa cu selecționatele Franței 3-0, SUA 6-0, unde a marcat un gol, RFG 3-1, un gol din penalty, România 1-1, marcând golul și Turcia - 0-1.

După un an excelent la Nistru în liga a doua valorică a fotbalului unional în care a marcat 13 goluri, Dobrovolski a intrat în vizorul echipelor de top din URSS. Granzii fotbalului sovietic au început o adevărată vânătoare pentru a-l aduce în curtea lor pe viitorul star al fotbalului sovietic. Dobrovolski a ales Dinamo Moscova, unde a evoluat 4 ani, din 1986 până în 1990. A decis să joace la Dinamo pentru că antrenorul Malofeev era un bun psiholog și a ghicit intențiile tânărului fotbalist, garantându-i un loc în naționala URSS. Și nu l-a mințit. Peste o lună, Dobrovolski a îmbrăcat tricoul din ”Sbornaia”. A debutat în selecţionata URSS la doar 18 ani, într-un meci cu Anglia, la 26 martie 1986, la Tbilisi, fiind unul din cei mai tineri debutanţi din istoria fotbalului sovietic și cel mai tânăr dinamovist debutant la selecționata URSS. Pentru selecţionatele URSS, CSI şi Rusiei a jucat 47 meciuri, în care a înscris 10 goluri. Pentru selecţionata cluburilor URSS a jucat 6 meciuri, înscriind 2 goluri. A jucat la Campionatul Mondial din 1990 şi la cele europene din 1992 şi 1996 (7 meciuri – 2 goluri).

La Dinamo a debutat pe 30 ianuarie1986 în meciul cu Dinamo Tbilisi din semifinalele Cupei, scor 1-1 și 3-5 la departajare. A fost titular și a transformat unul dintre penaltyurile echipei sale.

În campionatul URSS, prima divize valorică, a îmbrăcat în premieră tricoul alb-albastru la 1 martie 1986, în meciul cu Zenit Leningrad, disputat în sala polivalentă CSKA. Dinamo a cedat cu 3-4, iar Dobrovolski a intrat pe teren în minutul 46, înlocuindu-l pe Silkin.

În  anul 1988 devine campion olimpic în componența selecționatei URSS, fiind liderul acelei echipe. A marcat 6 goluri la Olimpiadă, devenind deţinătorul trofeului „Gheata de argint" - locul 2 în clasamentul golgheterilor Jocurilor Olimpice 1988. 

Se află printre cei 5 jucători care au marcat în 5 meciuri consecutive la Jocurile Olimpice - Igor Dobrovolski (URSS, în 1988), Ottmar Hitzfeld (RFG, în 1972), Milan Galic (Iugoslavia, în 1960) şi Adolfo Baloncieri (Italia, în 1928). Doar Dobrovolski a câştigat medalia de aur olimpic dintre aceşti fotbalişti. În echipa olimpică a URSS a jucat 14 partide oficiale, marcând de 8 ori. La general, acumulând și meciurile amicale la această selecționată, a juca 29 de partide, înregistrând 13 goluri.

În anul 1990 este desemnat cel mai bun fotbalist din URSS.

În același an semnează un contract cu Genoa din Italia, dar este împrumutat în Spania, la Castellon, unde a făcut o figură frumoasă, primind oferte de la mai multe formaţii iberice. Dar Genoa nu a dorit să-l vândă, astfel că Igor a mai jucat un sezon excelent la Servette Geneva din Elveţia. 

În debutul sezonului 1992 joacă 4 meciuri la echipa care l-a transferat în Europa – Genoa, care a plătit pentru el 7 milioane de dolari. Dar vine o ofertă de la Olympique Marseille și Igor pleacă în Franța. Avea să joace doar un sezon la campioana Franței, alături de care a câștigat cel mai important trofeu intercluburi din Europa, UEFA Champions League.

În 1993 revine la Dinamo  Moscova, ca apoi să semneze cu Atletico Madrid. A jucat la Dinamo Moscova în 166 de meciuri, marcând 36 de goluri. Ultimii ani de carieră fotbalistică la cel mai înalt nivel au fost la Fortuna Dusseldorf din Germania, unde în 54 de meciuri a marcat 14 goluri. A fost inclus în echipa simbolică a ligii secunde germane.

La sfârșitul anului 2004 revine în Moldova, unde preia conducerea băncii tehnice a echipei Tiligul-Tiras Tiraspol. În tricoul acestei formaţii a intrat pentru ultima oară pe teren ca jucător profesionist în 1995.

Peste doi ani devine selecționerul naţionalei Moldovei, care a făcut jocuri bune sub bagheta lui Dobrovolski, spre exemplu acel 3-0 cu Ungaria de la Chişinău. Cu el pe bancă, Moldova a ajuns pe locul 37 în clasamentul FIFA. În 2007, când antrena echipa țării noastre i se propune să devină Director tehnic la Dinamo Moscova, dar a refuzat. 

La timona Naționalei Moldovei a înregistrat 48 de meciuri, în 2 mandate.

În 2006 deschide la Chișinău o Academie de fotbal pentru tineri. Echipa Academiei a jucat în Divizia secundă a fotbaluli moldovenesc, iar în 2008, sub denumirea Academia Chișinău, a promovat în Divizia Națională.

Peste un an este invitat la Dacia Chișinău, cu care în 2011 a oprit șirul de victorii în campionat al celor de la Sheriff Tiraspol, reușind să câștige titlul național.

Câteva caracterizări din presa rusă a anilor 80-90, Dobrovolski era elogiat astfel:  

- Unul din cei mai intelegenți fotbaliști din a doua jumătate a anilor 80 și prima jumătate a anilor 90.

- Foarte tehnic, citea bine jocul. Era adeptul unui joc combinativ și foarte bine intercala jocul individual cu cel de echipă. Avea darul să schimbe brusc ritmul jocului. 

- Avea toate calitățile unui fotbalist de clasă intrenațională, dar din cauza a mai multor motive, printre care și accidentările, nu a dezvăluit tot potențialul său de joc și talent.

- Era foarte plastic, cu o analiză de joc comparată cu cea a unui computer și cu o tehnică braziliană, care a adus în extaz fanii moscoviți.

- Era foarte solicitat de antrenori. Juca în trei selecționate concomitent: de tineret, olimică și naționala mare a URSS.

A fost desemnat ”cel mai bun debutant” în campionatul URSS, în 1986. Campion  European cu echipa de tineret a URSS (1990). A jucat cele două meciuri finale. La Saraevo, sovieticii au învins cu 4-2, în faţa a 9 mii de spectatori. Dobrovolski a marcat golul al patrulea, din penalty, în minutul  82. În meciul retur, pe stadionul arhiplin din Simferopol (18 mii de spectatori), Dobrovolski şi ”compania” înving din nou pe iugoslavi, de data aceasta cu scorul de 3-1. Arbitrul italian Pietro D”Elia a înregistrat golul lui Igor în minutul 12, când a deschis scorul. 

A fost desemnat printre cei mai buni 33 de fotbalişti ai URSS (Nr. 1 – 1987, 1988, 1989 și 1990; Nr. 3 – 1986) și al Campionatului Rusiei (Nr. 2 – 1996). În cupele europene a jucat 7 meciuri şi a marcat 1 gol.

În anul 2020, la Chișinău vede lumina zilei cartea autobiografică ”Cu cărțile pe masă”, scrisă de Igor Dobrovolski împreună cu jurnalistul Sandu Grecu. 

Ultima echipă la care a activat în calitate de manager general a fost Dinamo-Auto Tiraspol, de care s-a despărțit în primăvara anului 2022.