Site-ul FMF vă invită să o cunoaștem pe Olga Isac, fostă jucătoare, iar ulterior antrenoare a selecționatei feminine U15 și kinetoterapeutul selecționatelor U17 și U19. În prezent, combină profesia de kinetoterapeut cu cel de psiholog, fiind și managerul unui centru de reabilitare pentru copii. 

Fotbalul pentru Olga a devenit o pasiune încă din copilărie. O fire activă, de mică statură, ea juca fotbal cu băieții de la CSCT Buiucani. Credea că este singura fată care practică acest gen de sport: Nu știa de existența altor echipe și se simțea specială. Fratele mai mare, Vasile, a jucat un rol important în viața ei. Anume el a fost cel care, în 2007, a condus-o prima dată la antrenamentele echipei Narta, antrenată de Vladimir Colesnicenco.

“Rugam fratele să găsească o echipă de fete. După ce i-am spus că vreau să practic fotbalul, el mi-a făcut cunoștintă cu antrenorul Vladimir Colesnicenco. Dumnealui m-a întreabat “Tu știi ce este fotbalul?”. Au urmat cuvinte, pe care le țin minte și acum: ”Fotbalul este sânge, sudoare, dar este și fericire” își amintește Olga.

Antrenamentele împreună cu băieții i-au format caracterul, dar și au ajutat-o să îmbunătățească și unii parametri fizici. 

“Cristina Samson, Iulia Baltag, Doina Ciobanu erau jucătoare foarte bune și am avut nevoie de multă muncă ca să ajung la același nivel cu ele. Fratele meu văzând realitatea, filma meciurile mele, după care le analizam. Zilnic, după antrenamente, veneam acasă și mai lucram suplimentar cu fratele meu. El tot era unul din antrenorii mei” .

Anul 2010 a fost cel mai memorabil pentru Olga. La doar 16 ani tânăra a fost convocată la echipa de senioare FC Narta, iar la scurt timp a urmat și debutul în Liga Campionilor.

“Îmi era foarte greu psihologic. După prima participare în Champions League, totul s-a schimbat radical. În primul meci, contra formației din Serbia, am jucat ca atacant, deși poziția mea era fundaș. Îmi făceam griji, însă eram conștientă că trebuie să fiu concentrată, să dau totul pe teren. Alergam ca un “titirez”. Totuși am reusit să impresionez antrenorii, fiindcă în următorul meci contra echipei din Olanda am jucat în componența de start. Eram fundaș stânga și aveam misiunea să joc contra căpitanului echipei adverse, care marcase anterior multe goluri. Chiar dacă am pierdut atunci, în schimb olandeza nu a marcat nici un gol de pe extrema mea și de atunci toți au văzut în mine un fundaș adevărat” . 

Formația Narta și-a încetat existența în 2009, iar Olga a devenit discipola lui Victor Greapca la formația Goleador. Dar visul unei cariere în străinătate a fost spulberat din cauza mai multor accidentări, care au determinat-o pe Olga să încheie cariera de jucătoare la doar 18 ani. 

“Mă pregăteam pentru un transfer în Belarus. Dar în timpul unui antrenament cu echipa de băieți, am suferit o ruptură de ligament încrucișat, ruptură de menisc lateral și medial și ruptură de cartilaj. Eram tânăra și neliniștită, iar după o perioadă de reabilitare insuportabilă, am revenit pe teren și m-am accidentat din nou. Eu iubeam fotbalul, trăiam cu el, dar acele patru intervenții chirurgicale au stopat cariera mea de jucătoare”.

Pentru a depăși acea perioadă dificilă, Olga s-a dedicat studiilor, alegînd Facultatea Kinetoterapie de la Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport. Datorită studiilor și cunoștințelor acumulate în domeniu, ea devine masior la selecționata de junioare U17.

“În anul IV de facultate, Cristina Samson, fiind deja în calitate de antrenor principal, mi-a propus să fiu kinetoterapeut la naționala U17. Dacă tot soarta m-a îndepărtat de fotbal, am decis să ajut alte jucătoare. Mă ocupam de reabilitarea lor fizică” .

Fotbalul-tenis a constituit un capitol aparte în viața sportivei. În pofida traumatismelor, dorința și pasiunea au readus-o pe Olga direct la competițiile internaționale și naționale la fotbal-tenis.

“Nu știam multe despre acest sport. Însă după antrenamente intense, alături de Cristina Samson, mi-am ajutat corpul să evit traumele. Tehnica din fotbal m-a ajut aici, unde am obținut multe premii la nivel european și mondial”. 

Spiritul competițional și dragostea față de fotbal, au ajutat-o să se afirme și în postura de antrenoare a selecționatei WU15. Olga avea o altă vizune asupra procesului de educare, reușind să compenseze lipsa parametrilor fizici cu cei psihologici.

“În perioada când am început să lucrez cu naționala WU15, înțelegeam că este practic imposibil să dezvolți într-o perioadă atât de scurtă parametrii fizici ale jucătoarelor. În scurt timp trebuia să plecăm la turneu, atunci am început să lucrez cu eele mai diferit. Puneam accent pe aspectele psihologice, consider că asta foarte mult lipsește într-o echipă. Am înțeles că merg într-o direcție corectă. Unii nu pot juca pe teren din cauza factorilor externi, iar antrenorii împreună cu psihologul trebuie să se ocupe de fiecare jucător”.

A urmat perioada schimbărilor. Dorința de a se perfecționa în domeniul kinetoterapiei au adus-o în Spania, unde s-a dedicat în totalmente studiilor.

“Fotbalul este frumos, este bine pentru sănătate, pentru cultură și societate. Timpul meu în fotbal a fost foarte scurt, dar foarte intens. A fost o etapă frumoasă. Dacă nu era acea accidentare, continuam activitatea în lumea sportului. Fotbalul are o energie foarte puternică, dar acele intervenții m-au oprit. Am decis să plec în Spania să fac masteratul în domeniul kinetoterapiei".

În prezent, Olga Isac este administratorul centrului de reabilitare și dezvoltare pentru copii, fondatorul proiectelor pentru copii cu nevoi speciale, kinetoterapeut și psiholog - funcții obținute datorită sportului rege.

“Fotbalul este o experiență, care mi-a influențat întreaga viață. M-a format ca personalitate, mi-a format caracterul, disciplina, dorința de a câștiga, valori care mă ajută și astăzi”, a afirmat Olga pentru fmf.md.