Satul Pepeni, cu o populație de circa 4.500 de locuitori, se află la distanța de 24 km de centrul raional Sângerei și 87 km de Chișinău.

Echipa de fotbal din localitate cu toate că și-a făcut debutul pe arena republicană abia anul trecut, are o istorie de 61 de ani, fiind înființată în 1959.

Chiar și astăzi localnicii își aduc aminte cu nostalgie de cei care au stat la baza creării echipei, apărând culorile ei în prima jumătate a anilor ’60: frații Simeon și Ion Sadovei, Alexei Ciumac, Pavel Ceresău, Gheorghe Miron, Nicolae Găină, Vasile Spânache, Ion Miron (socrul generalului Victor Gaiciuc, fostul ministru al apărării al R. Moldova, și el originar din Pepeni), Vasile Ghervas, Dumitru Sadovei, Iacob Daraban, Gheorghe Manoilă, Mihail Rotaru, Andrei Zavadovschi, Anatolie Lucomschi, Gheorghe Bârsanu, Vasile Vulpe, Vasile Sambrițchi, Gheorghe Locoman, Vasile Beșliu, Grigore Ursu, Mihail Patrașcu. Și, desigur, de decanul de vârstă Igor Mițic, care la momentul creării echipei avea 36 de ani.

Pe parcursul anilor formația din Pepeni a purtat mai multe denumiri: echipa kolhozului Karl Marx, Rassvet (= Zorile), Trandafirul, DAR, FC Pepeni. Culorile tradiționale ale echipei erau albastru-roșu.

Unul dintre cei mai reprezentativi fotbaliști ai formației în a doua jumătate a anilor ’60 – aniic’70 a fost Oleg Edu, cel care ulterior a exercitat funcția de director al școlii din Bălășești, localitatea lui de baștină situată nu departe de Pepeni.

”Eram amatori în adevăratul sens al cuvântului”, 

își amintește Oleg Edu. 

”Jucam din plăcere. Toți eram căsătoriți, dar pe lângă treburile de lângă casă găseam timp liber și pentru fotbal. Era o adevărată pasiune pentru noi. În campionatul raionului Rassvet Pepeni era o echipă, cum s-ar spune, de mijlocul clasamentului. N-am prins niciodată podiumul de premiere. Cea mai bună performanță echipa a reușit-o în anul 1976 când am jucat în finala Cupei raionului Sângerei, care pe atunci se numea Lazovsk. În finală am cedat la limită, 1-2, în fața formației Spicul Lazo (în prezent Chișcăreni). Eu am reușit să înscriu singurul gol al echipei noastre. Țin minte că arbitrii au făcut tot posibilul ca victoria s-o obțină Spicul, deoarece în acest caz, conform regulamentului, intra în posesia definitivă a Cupei. Nu știu din care cauză, dar conducerea raionului dorea acest lucru pentru a da comanda să fie confecționat un alt trofeu... Să vă spun încă un caz interesant. În anul 1975 pentru echipa din Pepeni o bucată de vreme a evoluat și Vladimir Guţu, în prezent doctor habilitat în pedagogie, profesor universitar, decan al Facultăţii de Psihologie din cadrul USM. După încheierea studiilor a fost repartizat la noi în sat. Este maestru în sport al URSS la sambo, dar juca și fotbal. Însă după ce și-a făcut serviciul militar n-a mai revenit la Pepeni”.

Din ”echipa de aur” din anii ’70, cea care a evoluat în finala Cupei raionului, au făcut parte: portarul – Iurie Pavlevici; fundașii – Mihail Berzedeanu, frații Andrei și Ion Jigău, Gheorghe Moraru, Vasile Târziu, Vasile Sadovei; mijlocașii – Vladimir Cojocaru, Vasile Ojog, Ilie Rotaru, Gheorghe și Ion Vulpe, Ion Vivsic; atacanții – Vasile (Blohin) Beșliu, Oleg Edu, Vasile Gârbu și Alexandru Rotari.

În anul 1982 la Pepeni a fost creată încă o echipă de fotbal care a primit denumirea Zvezda (= Steaua). Din lotul acestei formații făceau parte în special tinerii jucători ai satului care încă nu prindeau echipa de bază.

Formația din Pepeni este cunoscută și datorită dinastiilor de fotbaliști. Nu erau rare cazurile când din ”11”-le care ieșea pe teren făceau parte tata și fiul. Astfel, în sezoanele 1986 și 1987 la Rassvet Pepeni jucau fundașul Ilie Rotaru și feciorul lui, atacantul Oleg Rotaru. Ilie a evoluat la echipă pe post de mijlocaș și fundaș mai mult de 20 de ani (din 1966 până în 1987), fiind unul dintre cei mai buni organizatori ai activității sportive în sat, mulți ani îndeplinind funcția de metodist pe sport. Oleg a jucat la echipă pe post de atacant și mijlocaș din 1986 până în 1998, în prezent fiind primarul satului Pepeni.

Un caz similar s-a produs și în anul 1989 când pe gazonul verde concomitent și-au făcut apariția atacanții Alexandru (Sandu) Rotari (născut la 14 iunie 1951) și băiatul lui, Aureliu Rotari (anul nașterii 18 septembrie 1973).

”Tata a început să joace fotbal în 1967”, 

povestește Aureliu. 

”Anul 1989 a fost ultimul când a jucat la formație. Iar eu atunci făceam primii pași la echipa mare. Îmi aduc aminte că jucam la campionatul raionului în deplasare cu formația din Heciul Nou. Am învins cu 3-1 și toate golurile le-am marcat eu (2) cu tata (1). Spectatorii tare se mai mirau când tata mă suduia când făceam vreo greșeală. Abia pe urmă au aflat că suntem tată și fiu... În anul 2002 ne-am stabilit cu familia la Barcelona, dar feciorul meu mai mare, Cristian (născut la 26 august 1994), când venea în vacanță la Pepeni juca pentru formația satului. În vara lui 2011 am rugat băieții de la echipă să-mi permită să joc și eu un meci alături de băiatul meu. Astfel, în partida cu formația din Prepelița în atacul echipei FC Pepeni au evoluat Aureliu și Cristian Rotari. Am învins cu 10-1, iar eu chiar am reușit să marchez un gol. După întâlnire, Dorin Pântea, primarul de atunci, a propus să organizăm la anul o partidă cu participarea reprezentanților a trei generații de fotbaliști de la Pepeni, adică a lui Sandu, Aureliu și Cristian Rotari. Spre regret, nu am reușit, fiindcă Cristian după primul an de studii la Universitatea din Barcelona a fost invitat la lucru și n-a reușit să vină în acea vacanță la Pepeni”.

Aureliu Rotari iubește fotbalul la nebunie și are o carieră fotbalistică destul de interesantă. A lucrat metodist pe sport la Pepeni. Nu o dată a fost chemat să evolueze la echipa principală a raionului, Vierul Sângerei, dar a refuzat. La începutul anilor ’90 Trandafirul Pepeni a avut o colaborare strânsă cu câteva echipe din România, efectuând deplasări în țara vecină și organizând turnee internaționale în sat. În acea perioadă Aureliu Rotari și Ion (Ionaș) Botnari au primit o ofertă de a evolua la formația Siretul Pașcani în campionatul României. Din motive familiale Aureliu a hotărât să decline oferta și a rămas acasă. Ion Botnari, de asemenea a refuzat, însă ulterior a evoluat la formația Stroitel (= Constructorul) Mîtișci în campionatul Rusiei.

Dintre jucătorii care au scris istorie la formația din Pepeni în anii ’80 – ’90 merită să-i menționăm și pe portarii Gheorghe Morari și Andrei Borș; fundașii Vasile (Pomană) Ursu, Veaceslav Tomaș, Sergiu Berzedeanu, Ilie Trinca; mijlocașii Anatol Spânache, Anatol Jigău, Andrei Gherbovețchi, Gheorghe (Gicu) Vulpe (jucătorul care are în palmares cele mai multe meciuri disputate la echipa din Pepeni de-a lungul anilor), Sergiu (Dnepr) Spânache; atacanții Dumitru Jacot, Iurie Costin, Anatol Țurcanu, Iurie Gurușciuc.

La mijlocul anilor ’90 echipa din Pepeni, la fel ca și multe alte colective de fotbal din Moldova, trecea printr-o criză financiară profundă. Ajutorul a venit din partea lui Dumitru Ropot, un consătean care s-a stabilit în regiunea Moscova, devenind un prosper om de afaceri.

Echipa și-a schimbat denumirea în DAR (de la Dumitru Andreevici Ropot). A fost procurat un autobuz pentru deplasări, a fost angajat un antrenor experimentat, Leonid Criclivâi (unul dintre cei mai buni jucători ai formației Vierul/Avangard Lazovsk din anii ’70). În fiecare an Dumitru Ropot oraganiza meciuri amicale între echipa din Pepeni și Stroitel (Mîtișci), formație care juca în campionatul Rusiei și pe care el de asemenea o patrona.

Cu toate acestea la începutul anilor 2000 echipa și-a încetat existența. Abia în 2006, datorită inițiativei lui Anatol Țurcanu, frații Mihail și Dorin Pântea, frații Oleg și Victor Rotaru, formația a fost reînființată sub denumirea FC Pepeni. Din componența ei făceau parte portarul

Dorin Pântea (în 2007 a fost ales primar al satului), fundașii Victor Spânache, Ion Lopotenco sr., mijlocașii Ion Nica, Victor ”Ilie” Rotaru, atacanții Andrei Târziu, Constantin Tonciu, etc.

Probabil mulți cunosc istoria lui Serge Mangole. Fiind originar din R.D. Congo, Serge în 2004 a părăsit țara natală din cauza conflictelor armate, alegând să-și continue studiile la ULIM, Facultatea de Inginerie şi Informatică. A reușit să învețe limba română în aproximativ trei luni. S-a împrietenit cu studenți din Pepeni, fiind invitat des în vizită în sat. Astfel, din 2007 venea la fiecare sfârșit de săptămână pentru a juca în echipa de fotbal a comunei. După absolvire Serge a hotărât să se stabilească la Pepeni (în 2014, a susţinut examenul la limba română şi la cunoaşterea Constituţiei RM, iar în următorul an a primit cetățenia R. Moldova), unde lucrează profesor de informatică şi educaţie fizică la liceul ”Alexandru Agapie”. În curând și-a format o familie cu Irina, cu care are doi copii. Serge Mangole joacă fotbal și astăzi în echipa satului.

Culorile tradiționale ale echipei FC Pepeni sunt roșu și negru. Formația dispune de un stadion cu 400 de locuri pe scaune. În 2018, FC Pepeni a devenit în premieră campioană a raionului Sângerei, iar din 2019 evoluează în campionatul Moldovei seria Nord a diviziei B.

...FC Pepeni are un viitor frumos. Spun asta deoarece la echipă visează să evolueze Ciprian și Lucian Costin, în prezent elevi la Academia formației Sporting Lisabona, una dintre cele mai bune din Europa, cea care a dat lumii fotbalului celebrități precum Luís Figo sau Cristiano Ronaldo. Ciprian (9 ani) și Lucian (8 ani) sunt fiii lui Iurie și Ala Costin, originari din Pepeni, care s-au stabilit în Portugalia în anul 2001. Fotbalul îl au în sânge, deoarece fotbaliști au fost bunelul și tata (atât Sandu Rotari cât și Iurie Costin au apărat culorile echipei din Pepeni). Sper ca Ciprian și Lucian chiar dacă nu vor ajunge la FC Pepeni, cel puțin să apere culorile Naționalei Moldovei.