• Fii alături de Echipa Țării

Masculin (Nationale)

Stanislav Namașco: „Recordurile sunt făcute pentru a fi doborâte”

14 mai 2020 de Victor Daghi

Portarul echipei azere Keşlə a oferit un interviu exclusiv pentru fmf.md, în care a dezvăluit detalii inedite despre debutul său la Națională, a povestit ce face pe timp de pandemie și a recunoscut că este gata în orice moment să onoreze convocarea la selecționata Moldovei.

 

- A fost o surpriză plăcută publicarea pe saitul FMF a articolului despre goalkeeperii Naționalei Moldovei. Știam că am jucat 45 de meciuri pentru selecționata Moldovei, dar nici prin gând să-mi treacă că sunt lider la acest capitol între portari. Nu calculez golurile încasate și 14 meciuri fără gol primit este o altă informație statistică nouă și plăcută pentru mine. Se știe că recordurile sunt făcute pentru a fi doborâte, dar mă simt mândru că în acest moment sunt pe primul loc în acest clasament.

 

- Care dintre cele 45 de meciuri a fost cel mai memorabil?

 

- Partida de debut cu Ungaria din cadrul preliminariilor Campionatului European-2008, jucată pe 17 noiembrie 2007 la stadionul Zimbru. Foarte multe aminitiri plăcute sunt legate de acest meci.  

 

 

Puțini cunosc că eu n-am fost inclus în lista jucătorilor convocați pentru jocul cu ungurii. N-am nimerit nici în lista Naționalei U21, care se pregătea pentru meciul din deplasare cu Irlanda de Nord, programat pentru 20 noiembrie 2007. Eram de două zile în vacanță, deoarece echipa mea FC Tiraspol jucase ultimul meci din campionat cu Tiligul. Am fost sunat și rugat să vin la antrenamentul reprezentativei de tineret și mi s-a spus clar că după ședința tehnică umrează să mă întorc acasă dacă niciunul dintre cei 2 portari nu se va accidenta. Am făcut antrenamentul la Centrul de la Vadul lui Vodă și mă pregăteam să mă întorc acasă, la Tiraspol, când de mine s-a apropiat Alexandr Kamaldinov, antrenorul secund de la Națională și m-a anunțat că voi participa la antrenamentul selecționatei mari din 16 noiembrie. Am rămas la bază și am participat la ședința tehnică, după care mi s-a spus să rămân la Vadul lui Vodă pentru a mă pregăti pentru meciul cu Ungaria. Seara am avut o discuție cu selecționerul Igor Dobrovolski, care s-a interesat cum mă simt și dacă sunt gata să joc în meciul cu ungurii. Că am nimerit în 11-le de început am aflat cu aproximativ o oră înainte de meci, când am ajuns la stadionul Zimbru. Eram în al nouălea cer de bucurie! Atunci nici nu-i cunoașteam pe toți băieții de la Națională, iar unii dintre coechipieri nici nu știau cum mă cheamă!  

Este o istorie incredibilă, care nu se uită. Echipa a jucat fantastic în acea zi și am câștigat cu 3-0...

După meciul reușit cu Ungaria, am fost inclus și în lotul echipei de tineret pentru jocul din Irlanda de Nord, dar la Belfast am fost doar rezervă...

 

- Deții recordul și la numărul de penalty apărate – 3, unul de la Zlatan Ibrahimovic, iar două lovituri de la 11 metri le-ai părat în timpul meciului amical cu Armenia din deplasare în anul 2009, câștigat de tricolori cu 4-1...

 

- Este un alt meci memorabil, care n-a fost așa de simplu pentru noi. Îmi amintesc că armenii au dominat pe parcursul meclului, au avut o posesie mai bună a balonului. Noi am jucat disciplinat și am marcat aproape la toate ocaziile noastre de gol. Arbitrul georgian a dictat două penaltyuri în poarta noastră. În primul caz, am ghicit direcția șutului și am parat lovitura. La al doilea penalty, îmi amintesc bine că din nou am ghicit direcția șutului, dar nu mai țin minte dacă am atins sau nu balonul, care a lovit transversala și s-a întors în teren.

 

 

- Ultima dată ai jucat la Națională trei ani în urmă, în meciul cu Georgia (2-2) din cadrul preliminariilor Campionatului Mondial 2018...

 

- Sunt gata în orice moment să onorez o eventuală convocare la Națională. Și despre asta știu reprezentanții Federației și ai stafului tehnic. Pentru mine este o onoare să joc la echipa țării mele.

 

- Ce faci pe timp de pandemie?

 

- Sunt la Tiraspol, împreună cu soția și cei doi copii ai mei. Încep ziua cu un antrernament de o oră și jumătate. În fiecare seară facem un antrenament on-line cu toată echipa mea Keşlə. În rest, îmi petrec timpul cu familia mea, avem multe activități și treburi casnice. E greu de crezut, dar în ultimile două luni n-am văzut niciun film sau vreun serial. Nu am timp să ascult muzică, eu fiind un mare pasionat de muzică rock, hard, heavy metal.

 

- Care e situația cu campionatul azer?

 

- Nu este clar dacă campionatul va fi reluat sau va fi încheiat. Totul depinde de decizia Guvernului. Inițial, în Azerbaidjan a fost declarată stare excepțională până pe 4 mai, care a fost prelungită până pe 31 mai.  

Echipa mea Keşlə se clasează pe locul 3 în campionat, după Qarabag și Neftci, și cu 7 puncte mai mult decât Sumgayit de pe locul 4. Avem șanse bune să ne calificăm în Liga Europei.

Eu sunt gata în orice moment să mă întorc în Azerbaidjan ca să mă alătur echipei. Am luat legătura cu Ambasada azeră de la Chișinău, am pregătit tot setul de documente și acum aștept când va fi organizat o cursă charter spre Baku pentru cetățenii azeri.

 

- Cât mai ai contract cu clubul azer?

 

- Până pe 30 iunie. Deocamdată, din cauza pandemiei, nu am vorbit cu conducerea clubului despre o eventuală prelungire a contractului.. Recunosc, îmi doresc să continui evoluția la Keşlə și sper să mi se propună un nou contract.